Part of me.

Timpul trece . Chiar si atunci cand pare imposibil. Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie . Trece neregulat cu rataciri ciudate si cu pauze  traganate , dar trece . Chiar si pentru mine .
 M-am inselat in privinta multor lucruri . M-am inselat in privinta persoanelor in care aveam incredere deplina ; in care credeam cu desavarsire ca vor fi mereu aici , langa mine . Am cladit o prietenie timp de 9 ani ,imi iubeam cea mai buna prietena ca pe o sora ; ca pe un inger - intoteauna ea a fost pe primul plan , chiar daca nu am lasat sa se vada asta .
Si Claudiu ... Oh, da . ! Cel care ma facuse sa cred ca viata are si partile ei frumoase, si ca in sfarsit , am gasit pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt . Dar, din nou ... Viata s-a bagat . :) Si .. a mai fost si vina mea . A trecut mai bine de o luna de la  ambele *dezastre* . Dar si acum imi e interzis sa imi amintesc de el , de amandoi si sunt prea ingrozita sa uit ; o coarda prea subtire ca sa pot merge pe ea . La inceput , a fost cumplit ; aveam senzatia ca mi se face o gaura imensa in piept si mi se extirpau  organele vitale , lasand rani deschise care continuau sa pulseze si sa sangereze in ciuda trecerii timpului . Eram si sunt constienta ca plamanii mei trebuie sa fie intacti , dar totusi inca ma chinui sa respir  , iar capul mi se invarte ca si cum eforturile mele nu duceau nicaieri .Dar daca *gaura* nu se va mai vindeca niciodata ? Daca marginile sangerande nu se mai vindecau ? Daca raul va fi permanent ?
 Probabil - defapt cu siguranta- ca imi bate inima , dar nu aud sunetul pulsului in urechi ; imi simt mainile vinete de frig .  Cand simt ca vine - durerea- ma ghemuiesc , imbratisandu-mi coastele pentru a-mi tine toate partile corpului la un loc .
Si cu toate acestea , am aflat ca pot supravietui .  Sunt vie , simt durerea - ea imi radia afara din piept trimitand  valrui de suferinta spre membre si cap - , dar a fost si este ... suportabila . Pot sa traiesc cu asta . Nu am simtit niciodata ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul ; ci ca devenisem suficient de puternica s-o pot suporta.
 Acum doua seri mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut cu Andra , la ea acasa . Nu imi mai aduc aminte titlul acestuia , dar stiu ca era vorba de un barbat ce s-a transformant intr-un mosntru cautandu-si iubirea pierduta / moarta - lua-ti-o cum vreti- . Pe cand imi aminteam finalul , cand monstrul isi taraia picioarele spre ultima victima care se zbatea sa supravietuiasca , mi-am dat seama care era problema .  Secventa oscila intre fata ingrozita a protagonistei si chipul ca de mort , lipsit de emotie al urmaritorului , in timp ce distanta dintre ei se micsora .
Si mi-am dat seama care dintre ei semana mai mult cu mine . M-am ridicat din pat ... M-am gandit mai bine . E ironic cum la finalul '' povestii'' mele , eu urma sa devin un monstru . Nu ca nu as fi visat vreodata asta , dar nu visasem vreodata sa devin un cadavru grotesc si viu  . Era deprimant ca nu mai eram eu protagonista si ca povestea mea (in ambele cazuri) , a noastra , luase sfarsit .
Oricum , timpul trece intotdeauna mai repede cand urmeaza sa se intample ceva neplacut . Veneam de la liceu , o zi banala , stoarsa de speranta . In fine , cand treceam strada - evident , pe rosu - o masina imi taiase calea  .  Evident , nu vroiam sa ma sinucid . Chiar si la inceput , cand moartea ar fi fost o usurare indiscutabila , nu am luat-o in calcul . Trebuia si TREBUIE sa imi tin promisiunea , oricat de greu ar fi .
Atunci mi-am dat seama ca nu vedeam niciun motiv sa imi fie teama . Nu puteam sa imi inchipui niciun lucru de care imi mai putea fi frica , cel putin , nu fizic . Este unul din putinele avantaje atunci cand pierzi tot ce ai iubit .
 In fine , exact in acel moment , am auzit o voce furioasa , familiara , frumoasa ; fina - precum catifeaua .Vocea lui . - am o grija incredibila sa nu ii rostesc numele nici macar in gand de cand durerea a revenit - si am fost surprinsa  ca la auzul vocii sale nu am cazut in genunchi   si nici macar nu m-am tavalit pe jos din cauza pierderii lui .
Fara sa vrea , mintea mi-a eliberat amintirile cu ei doi . Cu Sabina si Claudiu .. Bineinteles , ca m-au napadit lacrimile si durerea tot persista , asa ca mi-am strans coastele in brate , atat de tare incat am crezut ca mi le voi rupe singura .
Vocea lui , tot ma bantuie ... imi aduc aminte cand imi scria cantece sau imi spunea romante ,la miezul noptii ... Falsa dovada ca lui ii pasa de mine , un dar dubios din partea subconstientului meu .
Ma chinuiam sa nu ma gandesc la ei , dar nu ma chinuiam sa uit . Mi-am facut griji - aseara , tarziu in noapte  cand epuizarea provocata din lipsa de somn  imi distruse *sistemul de aparare* - ca ar putea sa dispara totul . Ca mintea mea e o sita si intr-o zi nu o sa mai fiu in stare sa-mi amintesc culoarea ochilor lui , chipul Sabinei , atingerea pielii lui catifelate , zilele de vara petrecute in fata blocului cu ' sora mea' sau timbrul vocii lui . Nu am voie sa ma gandesc la ele , dar trebuie sa le tin minte .
Sunt doua lucruri in care trebuie sa cred  pentru a putea trai . - trebuie sa stiu ei exista si ca sunt fericiti . Asta e tot . In rest , pot sa suport restul . Atat timp cat ei exista .

 " Nu e chiar atat de rau !Nu e chiar atat de rau !" incearca mintea mea sa ma consoleze mai mereu . E adevarat . Nu e chiar atat de rau . Nu e sfarsitul lumii .
 A fost doar sfarsitul scurtului meu moment de liniste ; de fericire . Asta era tot .
Nu e chiar atat de rau ... dar e .. destul de rau .Adica ... in cate feluri poti distruge o inima si apoi sa te mai astepti sa bata ?
 Noaptea trecuta i-am visat pe amandoi . Era totul ca inainte - neschimbat . Eram pe iarba cu amandoi , buzele lui netede ca sticla imi atingeau parul , fruntea . De fiecare data era ca un soc electric pentru inima mea .
Erai un rai - chiar in mijlocul iadului .  L-am privit cu intensitate , dorindu-mi mai mult ca orice  ca viitorul sa nu mai vina niciodata . Ca acest moment sa dureze o vesnicie , sau daca asa ceva nu era posibil , ca eu sa incetez sa exist cand momentul se va termina . Pierdusem notiunea timpului ; soarele rasarea si - din obisnuinta care mi-am format-o de a ma scula cu noaptea-n cap - am deschis usor ochii si m-am ridicat  realizand ca totul a fost un vis , a fost doar in imaginatia mea .  Gandindu-ma ca e sambata si ca as mai putea dormi , m-am intins in pat , dar tremuram mult prea tare ca sa pot spera ca voi dormi . M-am ghemuit strans ca o minge sub cuvertura mea si am dat piept cu realitatea ingrozitoare . Nu aveam ce sa fac . Nu aveam ce precautii sa imi iau . Nu era niciun loc in care sa ma pot ascunde de durerea ce imi marea *gaura* . Nu e nimeni care sa ma poata ajuta .
Mi-am dat seama ca situatia mea e mult mai rea decat imi imaginasem ca va fi .
M-am imbratisat si mai strans . ,, Ca si cum nu as fi existat '' , m-am gandit la promisiunea disperata ce le-o facusem . Ce promisiune stupida si imposibila . Cum voi putea sa stau departe de ei , cand inima mea tanjeste dupa timbrul vocii lui , dupa glumele proaste facute de ea, dar la care intotddeauna radeam ? De momentele prin care am trecut cu amandoi - si bune  si rele ?
Am ras amar in sinea mea , inca luptandu-ma sa respir . Umorul meu negru ma facu sa uit durerea . Incetul cu incetul am reusit sa respir din nou si sa ma las in voia somnului .
 A trecut destul de usor marea parte a zilei ... Trebuia sa ies cu cainele afara ... Simteam mirosul de ploaie , cand ma uitam pe geam . o picatura s-a zdrobit de obrazul meu si mi-am dat seama ca trebuie sa ies afara . Zis si facut . Ploaia rece mi se scurse prin par dupa care imi gadila obrajii ca niste lacrimi dulci . Ma ajuta sa imi eliberez mintea . Am clipit sa-mi scutur stropii de pe ochi , uitandu-ma in gol , de-a lungul plimbarii mele cu Lucky ...

 Ma gandesc ca ... daca as putea sa dau timpul inapoi , sa indrept greselile facute , as face-o . Dar nu pot . Asa ca sper ca voi , cititorilor , prietenilor , haterilor si toti cei care imi cititi blog-ul ... -daca v-am gresit cu ceva,orice - sa imi acceptati scuzele .

Tin sa imi cer iertare prietenilor , si mai ales lui Claudiu pentru inutila mea posesivitate . Unii dintre voi cred ca stiu mai bine motivul caruia am fost asa . Imi pare rau . Pierderea Sabinei si a lui Claudiu m-au schimbat , m-au facut sa realizez cat de importanti erau pentru mine si cat de proasta am fost ca i-am pierdut . Va rog , iertati-ma . Aveti toate motivele sa ma urati ,dar va rog ... Imi puteti acorda inca o sansa,voi toti ? - nu numai cei 2- . Multi dintre voi sunteti o parte din mine si mi-ar fi foarte greu fara voi , desigur , e ok , daca vreti sa scapati de mine ... Nu va compatimesc . Aveti tot dreptul .

Va las acum o melodie pe care , eu personal , o iubesc .clickk .<3

Al meu .

Buna dimineata , draga cititorule ! Scriu aceste randuri cuprinsa de niste emotii bizare si de nestapanit . Nu le pot gasi un sinonim . Nu acum . Este 5 dimineata si eu scriu acestea pentru a-i spune iubitului meu un simplu "La multi ani . "
Scumpule , stiu ca am intarziat cu aceasta postare,  dar m-am gandit ca oricum , de ziua ta nu vei fi intr-atat de lucid incat sa poti citi acestea ...
Primele raze ale soarelui isi fac aparitia readucand culorile vii ale boltei ceresti asa cum si eu incerc sa iti redau tie , iubitule , fluturasii pe care tu mi daruiai odinioara .
Deci , la multi ani , iubirea mea ! Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti daruiasca fericirea cat pentru restul zilelor , noroc , si sanatatea de care ai nevoie ..Sau vei avea .Cred ca deja stii ca iti doresc tot binele din lume si ca iubirea mea pentru tine este infinita ,asa ca nu trebuie sa o spun si aici . Dar o voi face .
Te iubesc cu fiecare zi mai mult , cu fiecare firicel de nisip pe care valurile salbatice il fura de pe mal si il poarta in larg . Ce simt pentru tine este un sentiment unic , combinat cu iubirea mamei catre copilul sau , sora mai mica catre fratele sau , si bineinteles Jullietta catre Romeo .
Exemple banale . Stiu .
Dar acum nu voi vorbi de sentimente , postarea asta este pentru a-ti ura un umil "la multi ani . "
Cum spuneam si mai sus , fie ca [ , ]crudul destin sa fie ingaduitor cu tine si sa iti puna pe tava tot ce tu iti doresti .
Dar nu in gramaje mari  . Din contra . Ideea este ca darurile primite sa fie in sticlute mici , pentru ca esentele vor fi extrem de tari .
Nu o mai lungesc ; nu am starea necesara de a continua .
Sper sa fii fericit numai cu minee si Dumnezeu sa ne ajute sa fim impreuna cand ne vom da ultimele suflari si iubirea noastra sa treaca peste orice obstacol .
Te iubesc , scumpule ! La multi ani inca o data ! <3  Sa traiesti o mie de ani , fericit , langa persoana iubita !

                                                                                                     Cu drag ,
                                                                                                               Lolly . <3

God exists .

Heiii guys ! Ce faceti ? V-am dus dorul . 
Am multe sa va spun . Nici nu stiu cu ce sa incep . Uhmm ,let me think . 
De curand , Dumnezeu mi-a dat o noua sansa la viata . Pot spune ca mi-am gasit jumatatea ,motivul pentru care ma trezesc zambind in fiecare dimineata , speranta si credinta mea este acum iubirea care mi-o poarta . Probabil va ganditi cine este norocosul .
Daca e sa fac publica relatia ,o fac pana la capat . Uhmm.. il cheama Claudiu . Cei care nu-l cunosc au un mare ghinion . Imperfectiunea lui este ireal de perfecta,. Arata bine , e inteligent ,are o caramida de suflet in care isi tine incuiate cu lacat persoanele iubite ,un umor sec ; bun de aruncat la gunoi ,cu hazul lui insuficient de moderat si nu in ultimul rand un zambet cu care poate matura ramasitele tristetii mele .. Si nu numai .
Va ganditi unde am gasit asa baiat perfect ?
Va suna ciudat ,dar jumatatea mi-am gasit-o pe facebook . Si niciodata nu am crezut ca va insemna cineva atat de mult pentru mine cum o face el . 
Ce s-a intamplat cu Tudor ? Nu stiu , nu ma mai intereseaza , amintirea lui mi s-a incetosat pana a disparut in vazduhul intunecat al inimii mele . S-au dus toate sentimentele mele pentru el . Nu a fost sa fie , a fost doar o parte urata a vietii mele , poate o palma de la Dumnezeu sa imi invat lectia ca apoi sa va deslusesc voua mesajul aici .Nu stiu . 
Ceea ce conteaza acum nu este faptul ca am trecut peste durerea care mi-a provocat-o acest monstru funebru , ci iubirea pe care o simt acum pentru singurul caruia ii voi darui tot ce altora nu le-am daruit pe deplin : trupul si sufletul meu . El merita ,nu este ca ceilalti . El nu ma lasa cand ii spun s-o faca , nu ii e rusine sa se prosteasca pe strada doar ca sa vada un zambet schitat pe fata mea , nu este cu mine pentru curul ,sanii sau orice altceva . ma iubeste . Niciodata nu am fost atat de sigura cum sunt acum . Si eu il iubesc , mai mult decat pe oricine altcineva .
Stiti bine ca inainte spunean ca sunt fara speranta , ca nici.Dumnezeu nu ma iubeste .. 
Dar acum vad totul altfel : Dumnezeu iti da greutati pentru ca stie ca poti sa le duci , si daca reusesti sa treci peste tot , la final iti va da un gram de fericire care va valora enorm .
Sunt mandra de mine . Am reusit sa rezolv multe din enigmele lumii , am luptat si daca acum ar fi sa mor , as muri impacata . Acum stiu de ce mi s-au intamplat atatea . Pentru ca am avut taria necesara sa trec peste tot ,sa lupt si sa nu ma dau batuta . 
Si chiar vreau sa tin un moment de liniste in care sa ii multumeac Domnului pentru tot . Si va rog sa faceti si voi asta . Nu va doare gura daca Ii multumiti din cand in cand .

Doamne ,iti multumesc pentru fiecare zambet pe care pot sa il aduc pe fata unei persoane ,pentru fiecare problema care mi-o dai ,pentru solutiile care le gasesc ,pentru tot ... Dar mai ales : Iti multumesc pentru ca mi-ai daruit inca un inger de care sa am grija. Iti promit ca pe el i sa il pretuiesc si n-o sa il pierd asa cum am facut-o cu mama si tata de suflet .
Va multumesc si voua , dragilor pentru ca imi cititi blog-ul , inseamna enorm pentru mine . 
De asemenea le multumesc tuturor celor care imi sunt aproape si care ma iubesc neconditionat . 
Va datorez propria-mi viata .
Va iubesc pe toti dragii mei si daca vreodata v-am suparat cu ceva,iertati-ma , nu am facut-o cu intentie .

Kisses ! 

Inifnitul .

De curand am avut un vis destul de straniu care m-a facut sa ma gandesc mai bine la ce simt eu pentru o anumita persoana . Sper ca nu l-ati uitat pe vestitul Tudor . :)
Da,de el vorbeam . Nu mai stiu nimic de el de mai bine de doua luni . Dar inca , il iubesc ca la inceput . Stiti de ce ?
Pentru ca , noi oamenii , avem in suflet , o iubire infinita , doar ca este asaltata de ura si alte sentimente innegrite de funinginea amaraciunilor noastre  . Daca am reusi sa fim mereu cum suntem cand suntem indragostiti , n-ar mai fi nimic rau pe pamant; am crea , inconstienti, un paradis .
Aceasta iubire infinita , are o putere exagerat de mare , cu aceasta am putea vindeca orice rana a trecutului , am putea gai raspunsuri unor intrebari , am putea crea o lume numai a noastra unde sa traim in pace , iubire si frumusete . Ar fi ca " Lumea Invizibila " ( Cea de apoi . ) . Spun acestea pentru ca , in anii mei traiti pe acest Pamant , am citit catea carti legate de spiritism , moarte , viata de apoi . Aici am aflat ca Lumea Invizibila , este locul in care ajungi dupa ce sufletul si-a terminat intrebuintarea langa cei vii , dupa ce s-a perfectionat la un nivel atat de inalt incat poate urca treptele spre aceasta lume . Acum , cu siguranta , va intrebati cum se '' perfectioneaza '' sufletul .
Bineinteles, ca va voi raspunde . Stiti bine , ca noi suntem trimisi aici cu un destin , sa ne indeplinim scopul . Dar nu este in totalitate vorba de asta . Destinul este o mica parte din ciclul renasterii noastre si evolutiei pe Terra  .
' Evolutia sufletului 'este prima si cea mai importanta parte pe care trebuie sa o indeplinim . In aceasta evolutie consta energia noastra , care trebuie sa fie una pozitiva , in permanenta , gandurile bune , frumoase , stralucitoare , ceea ce visam , cat de mult  luptam ca sa indeplinim ceea ce ne dorim si nu in ultimul rand , credinta . Apoi urmeaza celelalte etape care trebuie indeplinite : soarta si destinul .
Va spun acestea pentru ca stiu ca va veti aminti candva de vorbele mele , si poate va vor fi de folos .
Deci , va repet . Este pentru binele vostru ! Incetati sa ganditi urat despre o anumita persoana , incetati sa fiti falsi , sa va bateti joc de sentimentele altora(Fie oameni sau animale . ) . INCETATI SA FACETI RAU ! Pentru ca o sa se intoarca impotriva voastraa !

Incercati sa fiti buni . Nu va cer marea cu sarea , va cer doar sa incercati sa iubiti tot ce aveti in jurul vostru : frunze , banci , copaci, flori, animale ... Persoane . Si veti vedea ce bine va va prinde . :)
Ascultati-ma , ca nu va invat de rau .

In incheiere , tin sa ii multumesc Alexandrei S. pentru inspiratia oferita si pentru ca mi-a aratat o melodie absolut superba :

click aici . !


O zi minunata , va doresc , dragii mei cititori !

Prieteni pentru totdeauna . Minciuna sau adevar ?

Oare chiar pot tine prieteniile o viata , asa cum spun cateva basme scrise de autorii romani ? Nu stiu , eu inca traiesc peripetii cu anumiti prieteni . astazi vreau sa va vorbesc despre adevaratii prieteni ... Si cei mai putin adevarati.
" Ce tie nu iti place , altuia nu-i face . " Explicati-mi si mie : Daca nu va plac minciunile si barfa de ce mintiti si barfiti ? De ce faceti in asa fel incat sa puneti o alta persoana intr-o ipostaza nasoala ? Cum v-ati simti daca ati fi in locul lor ? V-ar conveni sa auziti minciuni despre voi si nimeni sa nu va mai suporte datorita barfelor ? Cum v-ati simti daca persoana pe care o iubiti s-ar simti prost din cauza minciunilor nascocite despre voi ? Nu v-ar placea, credeti-ma .
Pai ma , daca voi nu vreti sa fiti in locul acestor persoane , de ce le faceti viata un calvar ? Nu este vina nimanui ca voi nu aveti o viata reala , ci una virtuala si ca va traiti zilele pe facebook .
Nu-i nimic . Continuati asa . Chiar va rog . Intr-o buna zi o sa va pedepseasca inzecit crudul destin pentru ce faceti si atunci sa nu intrebati " De ce , Doamne ? " O sa va intoarceti plangand la cei carora le-ati facut rau .. Dar va fi tarziu , si o sa ramaneti singuri in pustietatea noptii ...Singurul zgomot pe care il veti auzi va fi cel al lacrimilor voastre zdrobindu-se de pamantul rece . Si va fi din ce in ce mai rau pentru voi ... Asta va fi rasplata voastra ... Pentru tot ce faceti . pentru tot ce furati . Pentru toate minciunile , barfele , batjocura . Nu va amenint . Nu am de ce . Va sfatuiesc doar ... Sa aveti grija . Pentru ca niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul . Cat despre noi , nu va faceti griji . Poate acum suferim dar asteptam cu nerabdare ziua cand o sa vi-o platim , cand o sa fim fericiti vazandu-va insangerati , cu ochii umflati de plans , raniti in orgoliul vostru de fier ... Cu inima rupta in zeci de mii de bucatele aruncate la kilometrii distanta de sufletul pustiit ce va bantuie trupul .
Zilele va sunt numarate . Mai e doar o scurta perioada de timp pana cand veti simti si voi ce simtim noi acum . :) O sa va sfasie cu totul , va asigur ! Va doresc tot ce e mai rau in lumea asta . Sa suferiti de o mie de ori mai tare decat noi .
Durerea sa va incetoseze mintea , aducandu-va inspre nebunie curata . :) Sa va rugati in genunchi sa muriti decat sa stati si sa fiti torturati in halul asta . Si sa nu va crute nimeni soarta . Sa traiti in abis , singuri doar cu ranile provocate de destin . Ca roata se intoarce , oricat ar fi ea de patrata . :)
 Iar persoanele pe care le iubim .. O sa va intoarceti la noi, va garantez.:* Sa speram ca nu va fi mult prea tarziu . Oricum , voi incercati , luptati pentru noi cum luptm noi pentru voi .:*
Va urez in continuare o dupa-amiaza placuta . Bucurati-va de ea cat o mai aveti .



( Postare inspirata din povestea uneia dintre cele mai bune prietene ale mele , Iulia . Te pup scumpo) >:d<

[P.S: Totul va fii bine in curand..:*]

Love kills .

O zi buna tuturor ! Va sunt datoare cu niste explicatii , nu ?
Probabil ca da . Imi cer mii de scuze pentru absenta mea totala pe acest blog din ultima vreme . Dau vina pe examene , liceu , lipsa mea de inspiratie si dramele mele zilnice . Astazi va voi spune cate ceva despre ''iubirea la distanta '' .
Respect pentru persoanele care au avut o astfel de iubire , si au reusit sa traiasca cu asa ceva indiferent de circumstante , care au reusit sa invinga puterea intunericului si sa treaca peste orice dezamagire creata de persoana pe care o iubesc , desi aceasta este la n km distanta de ei/ele .
Unii , nu constientizeaza cat rau pot produce prin niste vorbe spuse la nervi . Cate lacrimi pot cadea in gol , cate ganduri negre , cate bucati din inimi , aruncate pe asfaltul infierbantat de razele dulci ale soarelui  , cata suferinta poae fi produsa datorita unor vorbe . Reci .
Nu va inteleg , serios .De ce alegeti calea grea  ? De ce ignorati persoanele care chiar si-ar da viata pentur voi , care v-au fost alaturi in cele mai negre situatii ale vietii , care va vor binele  ? Va asigur ca in viitor , regretul va pune stapanire pe subconstientul vostru .Atunci , veti plange asa cum am facut-o noi odata . Ne vreti vrea inapoi , dar va fi mult prea tarziu . Si atunci va veti spune : " Prost / Proasta am fost ca l-am / am lasat/-o sa plece ! " Dar nu se va mai rezolva nimic . Va fi prea tarziu . Timpul va fi sters singurul lucru pentru care noi traim pentru voi . AMINTIRILE .
Flacararile noastre se sting cu fiecare zi . Intunericul vine ; este aproape . Trebuie sa punem capat suferintei .

Este greu cand noaptea te visez , si ziua tot in gandul meu ramai . Un sentiment de nebunie . Simt ca imi pierd mintile . Oare pot sa mai rezist ? Esti prea departe , simt ca nu te pot vedea , oriunde as strabate cu vederea . Nu te vad , dar inca te simt , aici , aproape . In inima mea . Poate pentru ca niciodata nu te voi putea lasa sa pleci . Nu stiu . Nu vreau sa aflu . Prefer sa traiesc in necunoscut , doar cu amintirea ta , decat sa ma ranesc cu adevarul .
Intr-un final am renuntat la lupta . Las timpul sa decida in favoarea mea . Tin sa le spun celor care au avut si/sau au o iubire la distanta sa nu renunte niciodata la acea persoana si sa aibe credinta . Pentru ca , li se va darui un strop de fericire exact cand se asteapta mai putin . Respect , fratilor !


Multumesc fratelui meu de suflet , Ady pentru ca mi-a dat ideea de a scrie aceasta postare . 

Un suflet rece ...

Nu am mai scris de foarte mult timp ; recunosc . As minti daca as spune ca nu am avut timp sau ca nu am stiut ce sa mai scriu . Absenta mea pe acest blog s-a datorat banalului si stupidului fapt ca nu am avut starea necesara de a scrie ... Nu am avut '' inspiratia Eminesciana " ; cum spune iubita mea surioara ; Sabina . In fine , astazi vroiam sa va detaliez ce inseamna '' un suflet rece . '' Depinde in ce circumstante vreti sa o luati . Eu o iau referitor la dragoste ... La neschimbare ... La felul de a fi .
Am realizat ca persoanele pe care le iubesti cel mai mult pleaca din viata ta mult prea repede ... Iar cele pe care le detesti vor ramane mereu in umbra ta facandu-ti viata amara cu fiecare zi mai mult .
Asa ca m-am gandit ca ar trebui sa va urasc pe toti ; ca sa ramaneti mai mult alaturi de mine . Absurd dar in totalitate logic ; nu ? Whatever , aici nu ma refer in general ... M-as referi mai mult la o singura persoana ... La Tudor ; mai exact . Mintea mea bolnava a realizat in sfarsit ce povara esti sufletului meu .. Ce griji trebuie sa duc zilnic cu tine ; desi tu ma urasti ; eu inca iti port de grija .. Pana acum .
Am realizat ca esti un fel de drog .. Chiar mai rau .. Am realizat ce suferinta imi produci nefacand nimic... Ce otravitoare iti sunt saruturile dulci . Nu le mai vreau . M-ai otravit zilnic cu ele , au produs o dependenta seducatoare si stii si tu cum e .. Intotdeauna vei vrea mai mult ...
Mi-am dat seama ca intre noi este o iubire pura : doua suflete pereche ; doua stele ce se vad dar nu se ating . Doua degete ale aceleasi maini .
Oricat de mult ai nega-o ; sunt ferm convinsa ca stii prea bine ce este intre noi  . Niciodata nu ma vei uita . Stiu prea bine !
Ma mai trezesc din vise ; din paradis cu sentimentul pe care scrie parca " interzis ! " ..
Si mereu ma trezeste dorinta de a mai gusta o data sarutarile tale otravite cu potiunile iadului ; mirosul tau a '' coji de portocale '' daca pot spune ; ce-mi sfasie caile nazale ; atingerea ta ce imi sfasie corpul cu o dulce dar dureroasa gadilare . Ochii tai ce-mi strapung si cele mai intunecate culturi ale sufletului ; buzele ce imi alina durerea provocata de restul lucrurilor ce ma omoara cand sunt cu tine . Asta sunt si voi fi mereu datorita tie : o moarta vie .  Blocata intre aceste doua universuri paralele ; sufocata de iubirea ce ti-o port ... Incatusata in lanturile mortii .
Asta numesc eu un suflet rece . Ceea ce esti tu ; iubitule ! Dar nu ma plang . Te iubesc .
Mereu . Pentru totdeauna .

Stay ...

Well ... It's fine to hear your voice . I hope you're fine . And if you ever wonder i'm lonely here tonight . I'm lost here in this moment ... And time keeps slipping by ...
And if i could have just one wish I'd have you . I miss you . I need you . And i love you more than i did before ... And if today i don't see your face .. It's okay , i think .
Nothing's changed ... No one can take your place and it gets harder everyday ...
I try to live without you .. And tears fall from my eyes . I'm alone . I feel empty .
God ! I'm torn apart ... Inside ..
I look up at the sky full of stars ... And hoping you're doing the same . Somehow i feel you closer ... Do you miss me ? Do you need me ? Do you love me more than you did before ?
I never wanna lose you . And if i had to , i would choose you all over again . So .. come back to me ... Please ... 'Cause my heart would stop without you .
I love you more than i did before ... And if today i don't see your face ... Nothing's changed , no one can take your place and it gets harder everyday . Would you say you love me more than you did before ? I'm sorry that it's this way . But i hope you'll be coming home and if you'll ask me i will stay . Yes my dear , i'll stay . I'll always stay ...

Forever ...

Orice inceput are si un sfarsit . Nimic nu e vesnic . Oricat mi-as dori sa inceapa ceva frumos , sa fiu fericita pentru o perioada mai .. lunga de timp , sper in zadar . Inca nu s-a sfarsit ceea ce a inceput . Inca nu s-a sfarsit povestea noastra . Nu ni s-a terminat timpul .
Ei bine , sa stii ca ma bucur cand iti aud vocea . Ma simt mai bine . Sper ca esti bine acolo unde esti . Si daca vreodata ... Iti aduci aminte de mine , sa stii ca eu inca sunt aici , in intunericul noptii plangand si asteptandu-te cu mintea pierduta in timp si spatiu ... Totul incepe in aceasta seara . Inceputul sfarsitului . Inca imi doresc sa fi aici, langa mine . Stiu . E imposibil . Tu acolo . Eu aici . Ca soarele si luna . Nu putem trai despartiti dar nici impreuna . Asta ne-ar distruge . Daca ma gandesc mai bine , pe mine ma seaca de puteri aceasta lege a naturii . Orice fac , ma gandesc la tine . E o nebunie curata sa vrei , dar sa nu poti sa simti persoana iubita langa tine . E greu sa te stiu departe de mine , dar ma consoleaza putin cate putin lacrimile fierbinti in noapte .. Gandul ca odata te aveam ... Si te-am pierdut .
Ar fi frumos .. Defapt , ar fi un miracol daca acum , de Paste , Dumnezeu mi-ar mai darui iubirea ta .. Mi te-ar darui pe tine asa cum a facut-o de Craciun . As pretui fiecare clipa alaturi de tine , fiecare atingere , fiecare cuvant . As pretui tot . Te-as pretui pe tine mai mult decat am facut-o vreodata . Te iubesc si te-as iubi cu fiecare minut mai mult .
Nu cred ca exista o zi fara ca gandul meu sa fie la tine ...
Poate intr-o zi te voi uita ... Poate ne vom impaca ... Sau poate nu . Numai Dumnezeu imi poate spune asta . In orice caz , tu esti dorinta mea de Paste . Tu esti motivul pentru care , inca , eu mai sunt in viata . Vie dar totusi moarta . Te iubesc , Tudor ! Te iubesc . Si te voi iubi pentru totdeauna ...


[ P. S : Happy Easter ! ]

To the moon and back .

Era o zi de sâmbătă , banală ca oricare alta . Ma trezisem destul de devreme , chiar prea devreme , as adăuga . Dar în apararea mea , trebuia sa scot câinii afară si să-mi fac curat în cameră .
Mi-am terminat treburile cam pe la 5 : 25 pm .
In mod normal iau arta ca pe un mod de a mă relaxa , dar acum aveam de facut portretul a doi iubiti pentru o prietenă de familie . M-am urcat pe pervaz . [ Singurul loc unde imi pot elibera imaginatia , unde pot crea linistită opere de artă . ] Aveam imaginea ce trebuia s-o desenez , în minte dar inconstienta de ce fac mi-am luat pensulele si acuarelele si am pictat ce am vazit în orizont : Apusul .
 Apusul , - mi-am dat eu seama atunci - , este numai o iluzie, pentru că soarele este ori deasupra , ori dedesubtul orizontului .  Şi asta însemna că ziua şi noaptea sunt îngemănate într-un fel în care puţine lucruri sunt ; nu pot exista separat şi totuşi nici laolaltă ... Asa cum suferinta nu poate exista fara fericire , sau cum lacrima nu exista fara zambet . Una nu poate exista fara cealalta .
Cica Dumnezeu a facut toate acestea cu un scop , fiecare fenomen , fiecare obiect , fiecare fiinta are un scop pe aceasta lume ; pe acest Pamant . Dar care este acela ? Cum vom duce crucea ce-o purtam cu noi pana-n mormant ? Pe ce drum ? Cine ne va calauzi ? Si cand ne vom indeplini scopul ce se va intampla ? Se va termina totul la fel de brusc precum a inceput ?
 Prea multe cuvinte ... Prea multe intrebari pentru o adiere calda de primavara ... Pentru o zi de weekend ... Pentru un apus minunat ce dispare o data cu aparitia umbrelor inselatoare ... a noptii ... Cu aparitia noptii ...
Soarele si luna .. Niciodata nu se intalnesc si cu toate astea , nu exista una fara cealalta . Sunt ca doua suflete ce se vad si se simt , fara a se atinge vreodata ; fara a se confunda .
Scriu acestea de la '' locul meu de liniste ''  , privind in gol spre soarele ce s-a ascuns dupa blocuri . Fara sa vreau , mi-am bagat lama-n vena . Nu am facut-o intentionat , nici macar nu am simtit . Ma trezesc la realitate picaturile de sange ce se preling pe mana mea , cazand in gol . Totul e real . Cosmarul pe care mintea mea il difuzase in premiera acum putin timp era real .
 '' Mi-am vazut moartea cu ochii saptamana trecuta .Trebuie sa lupt pentru cei dragi , si le-am promis ca voi incerca , macar sa nu mai renunt la viata pe care acum cateva zile i-o daruiam cu bucurie Mortii . '' mi-am spus . Mi-am bandajat rana dar inainte de toate mi-am scris un sincer '' Te iubesc '' , cu lama , langa rana .
Nu-mi mai pot tine lacrimile in frau . Ele curg in siroaie pe obrajii mei .. Ma gandesc la clipele frumoase alaturi de tine ... Dorul imi produce o durere imensa dar reusesc sa schitez un zambet destul de scurt ...
Desi sunt inconjurata de cei dragi ma simt a nimanui ... Pentru ca tu nu mai esti printre acele persoane . Nu ai mai vrut sa faci parte din viata mea si te inteleg . Nu multa lume m-ar fi suportat atat cat ai facut-o tu .
Afara , bezna a pus stapanire pe oras . Inauntru , tristetea pe sufletul meu ... Dar nu ma plang ! M-am obisnuit cu totul , fericirea e doar un vis care nu se va mai implini vreodata . Asa cum e si iubirea lui . Dar voi lupta , poate degeaba , dar nu voi renunta niciodata ...
Ultimele randuri ale acestei postari vi le dedic voua , prietenilor ... Si lui , ingerul meu pazitor ! Desi mi-a provocat atat de multa suferinta il iubesc la fel ca la inceput ! [ Stiu ca te simti , daca citesti aceste randuri si iti readuc aminte :If you jump , I jump ! , remember ? ] Si sa stii ca te iubesc pan' la luna si inapoi . :]
Je t'aime , mon cher .

It's over ... !

                                                               Dragi prieteni  ,

Va scriu aceste randuri pentru a-mi cere scuze pentru toate greselile pe care le-am comis . Sunt o fiinta umana si nimeni nu este perfect ! Aceste ultime randuri , aceasta ultima postare patata cu lacrimi insangerate vi-o dedic voua ;  pt a va arata .. inca o data ... Cat de mult va iubesc .
Sa stiti ca mereu va voi fi alaturi , cu sufletul daca cu trupul nu mai pot .
Cand veti citi aceasta  , probabil ca sufletul meu va fi pe lungul drum spre Cer ... Dar ...Vreau sa va mai cer o ultima favoare  : Vreau sa imi promiteti ca nu ma veti uita .. Si v-as ruga respectuos sa va tine-ti promisiunea .
Fac acest maret pas ; aceasta fatala greseala pentru ca nu mai suporta atata nedreptate ... Atata indiferenta ... Atata rautate ...
Am incercat , prin lucruri marunte ... Sa schimb ceva la aceasta lume grabita si nebuna ; dar a fost in zadar .
Am incercat sa zambesc cand eram trista , doar ca sa nu va ingrijorez ... Am incercat sa va ajut cum pot ... Am incercat deseori sa trec peste suferinta care mi-ati provocat-o si de cele mai multe ori am reusit , sau am sters tot cu buretele ... Am incercat sa las trecutul in urma ; desi el se leaga de viitor iar viitorul de prezent . Am incercat  sa vad partea frumoasa a vietii , chiar daca ... viata mea este in totalitate umbrita de tristete  . Am incercat sa fiu o persoana buna ..
Georgiana , mi-a spus intr-o zi ca sunt un inger . Ingerii nu sunt supusi unei vieti atat de mizerabile precum este a mea ... Poate ca acum platesc greselile facute . Dar de ce pedeapsa mea trebuie sa fie atata de dura , de aspra si atat de indelungata ? Sau poate ca asta e destinul meu .. Poate ca asa trebuie sa fie ... Mereu am crezut ca totul se intampla cu un motiv , mereu am fost optimista si am crezut ca totul va fii bine ... Pana acum doua saptamani .. Atunci o panza groasa mi-a invaluit sufletul sufocand-ul de tot ce era bine si frumos : iubire ,  optimism , credinta .. si lasand doar partea rea : ura , posesivitatea , gelozia , dorinta de a muri .
Paianjenul , a carei panza ma storcea pe zi ce trece mai mult de puteri , isi infiltra , acum , in venele mele , veninul mortii ... Singurul lucru viu ramas in mine era dorinta de a muri . Zilele treceau , si tristetea ma manca pe dinauntru . Credeam ca voi trece si peste asta , ca totul va fi bine ... Ca poate , cineva Acolo Sus ma iubeste si imi va da o raza de soare in suflet .. In zadar !  Nu mi-a adus fericire ...nu mi-a dat decat o furtuna cumplita , un nor negru a aruncat cu si mai multa ura peste inima mea ... Toata culoarea vietii mele pierea in fata tristetii nemiloase ce matura totul in cale ... Era inceputul sfarsitului meu .
Problemele mi se agravau pe zi ce trece ... Nu mai puteam sa mananc , sa zambesc , sa respir ; sa traiesc cu adevarat  .
Pana in ziua de azi ... Nu mai exista decat ura in mine ... Nici un pic de fericire ... Ultimele picaturi de speranta s-au scurs de mult ... Imi amintesc sentimentul care , de mult , il numeam ' Iubire . ' ... Odinioara il simteam ... Acum e doar un vis ce nu se va indeplini vreodata .
Acum , la final , imi permit sa imi aduc aminte de zilele bune si frumoase ... Cand el ma strangea in brate , cand radeam cu fetele pe afara , cand ( pentru o perioada scurta , dar minunata ) eram fericita . Ce dor imi e de zilele cand nu imi era frica sa spun '' Te iubesc ! " Cand simteam ca cineva tine la mine cu adevarat !
Acum , singura ...cu sufletul gol si pustiit ma simt a nimanui ... Ma simt ca o jucarie uzata aruncata la gunoi ... Dar nu ma plang ! Sunt sigura ca va fi bine totul ... Fara mine in viata  ... O sa fiti mai fericiti !  Va rog sa nu plangeti , si cand aveti nevoie de ajutor ridicati privirea spre cer ... Atunci va voi calauzi pe drumul cel bun si va voi darui fericirea de care destinul m-a lipsit !
Am trait pana acum cu ajutorul vostru . Voi m-ati facut sa traiesc drogandu-ma cu putina ' magie ' daca pot sa o numesc asa . Si va multumesc . Dar  spectacolul s-a terminat , cortina a fost trasa ... Totul s-a incheiat tragic pentru mine , dar bine pentru voi .
Lacrimile mi-au impaienjenit ochii ; vad in ceata . Este 2 : 40 dimineata si somnul inca nu a pus stapanire pe mine  ... Voi incheia aici .. Timpul meu e pe sfarsite .. Va doresc o viata plina de fericire,si bucurii alaturi de cei dragi.
Cand o sa va fie dor de mine , ganditi-va la fiecare fiinta care se naste , creste , traieste si apoi moare ... Ridica-ti-va privirile spre bolta cereasca si soptiti : " Lolly ! ... " iar eu voi fi acolo ori de cate ori aveti nevoie si ma strigati !
Adio , dragii mei ! Sa nu ma uitati !
Va iubesc ! [ Sabina , Andrada , Myha , Georgy , Deea , Iani si ultimul dar primul in inima mea , Tudor . ]

Dream taker.

Sunt zile cand vreau sa visez din nou ... ca un copil ... Cand vreau sa fiu cum eram odata : fara nici o grija ... Dar zilele aelea s-au dus ... Au ramas doar amintiri goale in ochii mei goi . Nimic altceva . Si cel mai mportant ... Sunt zile in care mi-as dori ca Dumnezeu sa isi mai intoarca si El privirea spre mine . Sa imi mai dea clipe de fericire. Ca de tristete am avut destule .
Seara , cand doar stelele imi mai lumineaza camera ... Intinsa pe pat , ma gandesc cum ar fi daca ... Nu stiu , s-ar intampla ceva ... Miraculos ! Dar nu se intampla nimic . Parca a-si trai aceiasi zi pusa pe repeat ... Again and again ... LA NESFARSIT ! Am suferit 7 ani de zile ... Am uitat ce inseamna fericirea , tristetea a devenit singurul meu prieten . Dar incerc sa lupt ... Dar cand visele iti sunt spulberate , unul cate unul , de baiatul pe care l iubesti ... Ce e de facut ? Visele mele sunt ca niste balonase de sapun : la prima atingere ele se sparg . Si imi formez alte vise , ele destramandu-se la scurt timp ...
Tu, iubitule , tu ! Tu mi-ai taiat franghiile sperantei lasandu-ma sa cad in abis ... Dar mai ales ... Tu ! Mi-ai furat toate visele frumoase inlocuindu-le cu cosmarurile negre ce numai moartea mi le mai putea darui ..
Ar trebui sa ma trezesc la realitate din visul sobru si intunecat pe care-l traiesc . Mi-ai aratat drumul spre nimic si m-ai lasat pierduta in mijlocul pustiului crezand ca te voi astepta la nesfarsit . Si poate ca asa este ! Inca sunt aici , in singuratatea noptii asteptand si sperand ca vei veni din nou . Ca- te voi revedea , iti voi simti din nou parfumul dulce , buzele catifelate ... Parul matasos ..
Dorul ma cuprinde pe zi ce trece ... Simt ca nu mai pot trai fara tine ... Poate asta e destinul meu ... Mereu singuratica , trista , intunecata ...
Dar nu ma plang ! Poate asa trebuie sa fie acum ... Sau atunci ... Sau va fii candva asa ... Sper ca ... Intr-o zi .. Sa se intample un miracol ... Sper ...



Te voi iubi mereu !

Irreplaceable ...

Cum as putea ,oare, descrie in cuvinte tot ceea ce simt pentru tine acum ? Nu s-au inventat inca acele cuvinte ... Dar totusi , incerc : Te iubesc cu fiecare fibra din timp . Abia astept sa te vad,sa te mangai,sa te sarut si sa te strang in brate , chiar daca imi fac singura rau...Insa nu stiu daca voi mai avea vreodata aceasta sansa...Stiu ca tu nu ma iubesti , stiu , dar te rog sa nu uiti ...E singurul lucru pe care ti-l cer ... Pe care ti-l mai pot cere .
Inchid ochii incercand sa-mi imaginez ca esti langa mine , in momentul de fata . Dar e un vis mult prea scump ...Tu,pentru mine, esti un vis . Visele se destrama,cu timpul ... Iar tu,ca orice vis,te vei destrama si vei disparea usor... Dar poate ca acum,nu mai conteaza nimic .. Poate nu mai conteaza ca te iubesc si ca as face orice e posibil omenesc,ca sa-ti fie bine .
Ceea ce nu inteleg este ca , in viata , de ce nu poti avea iubire fara suferinta ? Sau zi fara noapte ..Sau viata fara moarte ? Nu stiu,e o lege a universului ...
Aceste randuri,reprezinta foarte mult pentru mine , pentru ca imi este mult mai usor pe aceasta cale ; a scrisului sa iti pot vorbi ... Stiind ca tu nu-mi poti raspunde,nu ma poti intrerupe ..
Am mintit . Sa stii ca nu imi este deloc usor , fara tine . Mi-e foarte greu . Mai greu decat mi-as fi putut imagina vreodata . Mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine , cu toate ca am invatat deja asta .
Oricum , nu as fi in stare sa iti arat aceasta ' scrisoare . ' , ca sa ii spun asa . Nu stiu de ce , dar poate pentru ca nu vreau sa te fac sa iti aduci aminte de mine .. E o nebunie curata sa vreau , dar sa nu pot sa te strang in brate ! Cred ca , daca mi-ai mai zambi , cum o faceai odinioara , as muri de fericire .
Cand voi avea oare sansa sa iti spun toate astea in fata ? Nici sa visez , nu-mi mai permit , pentru ca atunci cand o fac , ma doare . De ce viata e uneori asa nedreapta ? Cu ce am gresit ? Ce pacate platesc ?
Inchid ochii din nou , si te simt alaturi ... Mi-e frica de viata , de viitor , de necunoscut ... Pentru ca tu nu vei fii langa mine . Lacrimile fierbinti imi mangaie obrazul neincetat si nici macar ele nu imi  pot alina , macar putin , durerea pe care o simt  . Cum sa iti mai arat , cat de mult te iubesc , fara sa folosesc acele doua si minunate cuvinte ?
De cate ori am incercat sa fac un pas spre tine ; spre fericire , am cazut ... Am cazut in abis incercand sa te caut , sa te regasesc ... Dar ai fost si esti de negasit ...
E noapte .. Plang acum . Mi s-au impaienjenit ochii de lacrimi ; dar voi continua sa scriu ... Sau ... mai bine..o  sa inchei aici ...
Sa stii ca iubesc fiecare particica din tine , si... zi si noapte inima-mi plange ca nu-mi esti aproape ... Sa nu uiti ca tu esti tot ce mi-am dorit in viata .
   Te iubesc !

You can take my breath away ...

Opreste-te un minut din ceea ce faci si gandeste-te la ceea ce este cu adevarat important . Gandeste-te la familie , la prieteni,la persoana iubita . Gandeste-te ...Daca cel pe care il iubesti..te-ar invita la dans : Ai dansa? Ai plange daca l-ai vedea plangand ? Ai tremura daca ti-ar atinge suav si lent buzele cu o sarutare,simtindu-i respiratia si auzind soapte precum :" Te iubesc !" ?L-ai numi '' elefantel'' chiar daca nu suporta asta,doar pentru ca e la fel de dulce? I-ai spune ca noua lui caciula il face sa para un strumpf,dar arata foarte bine cu ea ?  Mai degraba ai muri , decat sa-l stii trist ? I-ai jura credinta si iubire pentru tot restul vietii,desi stii ca el o sa se desparta de tine dupa cateva luni ? Ai simti ca nu mai ai aer , cand ar reusi sa te raneasca fara sa vrea ? L-ai saruta oriunde l-ar durea ? Ai avea incredere deplina in el;i-ai spune cele mai mari secrete ale tale ?Ai plange in fiecare noapte,multumindu-i Domnului ca ti l-a dat si ca face parte,acum, din viata ta ?
Pune-ti intrebarile acestea,cititorule,si gandeste-te : cum ar fi viata fara acea persoana? Cum ar fi daca ar disparea brusc si ar fi posibil sa nu se mai intoarca niciodata ?
Nu te gandeai la asta,nu ? Ei bine, acestor intrebari , eu le raspund zilnic , cu ochii inlacrimati ... nu de tristete,ci de fericire ... Nu stiu cum sa iti explic ... :
Cand ai ceva langa tine,si nu stii sa apreciezi,realizezi ce greu ti-e fara el,abia cand il pierzi ...Realizezi ce greu ti-este fara acel cineva .. Si incerci sa faci tot posibilul sa il recuperezi . Dar nu obtii nimic,daca nu crezi.Nu trebuie sa renunti nici o fractiune de secunda,pentru ca intotdeauna pierzi daca renunti la lupta.
Daca se intoarce la tine inseamna ca intotdeauna ti-a apartinut,si trebuie sa inveti din greseli si a doua oara sa nu il mai pierzi .Acum ai inteles ? Asta incerc sa explic,prin aceste randuri : Incerc sa iti deschid ochii,sa te fac sa pretuiesti ceea ce ai la momentul respectiv ; nu cand e prea tarziu ..
So,think about that . ;)

In incheiere,tin sa mentionez ca , iubitul meu, Tudor , m-a inspirat pt. a crea aceasta postare, prin iubirea pe care o simt pentru el si pentru felul lui de a fi .Poate nu ma ia in serios,dar sunt legata de el exact ca un creion de guma .
Te iubesc,scumpule.:*

Remember ...

Aminteste-ti prima data cand ai vazut-o , care a fost primul gand care ti-a venit in minte ?
Aminteste-ti despre ce ati vorbit , aminteste-ti primul zambet pe care ti l-a daruit si prima imbratisare . Iti mai amintesti prima privire ? Ce ai simtit cand te-a privit in ochi ? Iti amintesti cum radea ? Nu reuseai sa-i tii ritmul . Mai tii minte cum a luat nastere aceasta poveste ?
Aminteste-ti toate momentele frumoase  petrecute impreuna , frica din ochii ei ca o vei putea parasi intr-o zi . Aminteste-ti primul '' Te iubesc ! '' pe care i l-ai spus . Iti amintesti reactia ei ? Tremura ori de cate ori te imbratisa si simteai puterea din mainile ei , de parca ai fi plecat pentru totdeauna si nu te-ar mai vedea niciodata . Ii spuneai mereu ca e atat de copila si ca nu cunoaste nimic despre viata,despre rautate,despre falsitate si ca merita cel mai bun pentru ca e unica si speciala . Insa ea , iti repeta mereu si mereu ca tu esti ceea ce vrea , ca nimic nu-i la intamplare , sunt prea multe lucruri ca totul sa fie doar o intamplare . Nu ! Totul are un sens ! Drumul pe care v-ati intalnit a fost planuit candva ... De Cineva .
Inchide ochii . Incearca sa-ti amintesti primele lacrimi pe care le-ai vazut cum i se preling pe obraji . Aminteste=ti , ati plans impreuna , dar ce minunate si irevendicabile au fost acele clipe . Vei reusi , oare , sa le uiti vreodata ? Vei uita prima privire , primul zambet , prima imbratisare , primul sarut , primul '' Te iubesc ! '' ; vei reusi sa uiti acele clipe unice si minunate ? Acele prime dati ?
Pretuieste si tine strans in inima ta acele prime dati , pentru ca ele sunt cele mai frumoase si de neuitat momente . Si asta pentru ca au fost primele !

Dreams ...

E iarna,e frig.Tablouri de gheaţa au devenit geamurile ,tablouri minunate,dar reci. E noapte,e întuneric.In casă lumineaza candela veche a mamei,afara nici o lumina…E vremea perfecta de a-i scrie persoanei iubite.Deşi degetele de la mâini sunt îngheţate,stiloul e prea rece,foaia îngheţata,totuşi inima e calda.

       Aseară te-am aşteptat în tăcere,părea ca vii.Tresăream la fiecare adiere de vânt,la fiecare lâtrat al cainilor,dar nimic..ai ajuns prea târziu.Deja dormeam,dar te-am simţit,ţi-am simţit mângâierea,ţi-am simţit sărutarea.Mi-a fost frică să mă trezesc....dacă se dovedea numai un vis!?nu vream sa te pierd,era prea frig.

      Dar zorile au adus cu ele şi soarele,şi speranţa.Dar e tot frig,buzele mi-au îngheţat...doar un „te iubesc” mai pot rosti,dar nu eşti aici sa îl auzi,să te aud. Gândul ca diseara vei veni iar,şi în somn te voi simţi mă nelinişteşte,dar mă arde.

      E frig,mi-e dor...te aştept.

                                                     A ta pentru totdeauna!

                                                                      <3

If you love something,let it go ...

Se spune ca pana nu pierzi un lucru../ o persoana..Nu stii cum s-o pretuiesti . Iar daca acesta se intoarce la tine..Intotdeauna a fost al tau si intotdeauna va fii ...Iar daca nu ... N-a fost niciodata .
Dar cand nemiloasa moarte iti ia pe cineva drag , suspini si suferi un timp.. dar il lasi sa treaca in Lumina ...
Si totusi ... Daca iti pierzi singurele persoane [care te-au iubit ,te iubesc si te vor iubi mereu] la care tii .. Cum treci peste ? Cum ii lasi in trecut ? Cum poti sa iti aduci aminte de aceste persoane si de clipele ,minunate,petrecute impreuna ,fara a varsa macar o lacrima sau fara a-ti strabate mintea,un gand negru ,rascolindu-te pe interior ,facandu-te sa te gandesti ca niciodata nu o sa mai vezi aceste persoane [decedate] ... Ca niciodata nu le vei mai putea vorbi,nu le vei mai putea strange in brate ,nu le vei mai putea spune ' Te iubesc ! ' si  mai ales , nu o sa mai poti sa le spui ' Multumesc ca ai facut parte din viata mea si cu un zambet ai gonit furtuna din sufletul meu . '  ?!
Vorbe mari pentru niste copii ... Corect ?
Ei bine , nu .. Pentru mine , nu sunt vorbe mari ... Sunt doar niste cuvinte ce mi-as dori din toata inima sa le mai pot adresa unor persoane ce au plecat dintre noi mult prea devreme ...
Cititorule , probabil acum vei spune ca aberez ori ca ma dau in spectacol . Gresesti ! N-am un motiv pentru a face asa ceva . Simt nevoia de a-mi spune opinia , de a juca ,aici, rolul principal in cel mai chinuitor si monstruos film vreodata : viata . Fiind in timp real , trebuie sa precizezi cu exactitate ce se va intampla in urmatoarele momente , sa gandesti repede si sa realizezi tot ce iti propui ... Sa duci o lupta continua cu greutatile,dar sa iesi invingator de fiecare data .
Cu toate astea , cand stii ca cea mai importanta persoana a ta va muri in scurt timp [ nu de o boala grava,sau ceva asemanator ... Ci din cauza unui nenorocit neatent ce va distruge vietile atator oameni] ce poti face ,avand in vedere ca esti un copil si nimeni nu-ti da atentie ? Nu te macina ,in interior, furia ,dorul,iubirea si dorinta de a nu-i pierde ; de a-i avea mereu langa tine ?! Nu incerci macar,sa porti o lupa [fatala as spune] cu moartea,stiind ca poti pieri in orice moment ,doar ca sa stii ca persoanele la care tii,sunt bine ? [ Mi se pare convenabil sa mori ,pentru fericirea altora . Vorba aia' : Vei muri ca un erou,sau vei trai ca un sclav ? ]
Spune tu,cititorule,n-am dreptate ? Da . Normal ca am . Gandirea asta ,o am de la sase ani si chiar daca par fericita mai mereu,asta nu inseamna ca sunt . Crudul destin nu mi-a daruit o copilarie , dar nu-i nici o problema . Nu ma deranjeaza ca nu am stat afara,sa ma joc leapsa sau alte jocuri copilaresti . Ma deranjeaza ca nu am avut puterea necesara sa castig cea mai importanta lupta din viata mea . Aceea de a-mi salva 'parintii ' .Am pus ghilimele , pt. ca nu au fost parintii mei , ci bunicii. Doar ca ei m-au crescut,in asa fel,incat sa le spun lor ''mama'' si ''tata'' . Ei mi-au oferit un acoperis deasupra capului [ cand parintii mei adevarati nu erau pregatiti sa ma creasca ]si multa dragoste pentru o perioada destul de lunga . Sarbatorile alaturi de 'mama' si 'tata' erau magice . Mereu ma faceau sa zambesc din nimicuri ... Dar eram fericita [cu adevarat] alaturi de ei ... N-a durat mult aceasta viata frumoasa si ...normala . Inainte cu cateva luni,de a implini sapte ani , viata mea a luat o intorsatura gresita . De ce ? Nu stau sa iti spun povestea cuvant cu cuvant cum s-a intamplat . Voi face un rezumat .
Cum spuneam ,viata mea luase o intorsatura gresita .In iunie trebuia sa mergem in iasi.
 Incepeam sa am 'filmulete' ,in minte,cu moartea bunicilor mei [ 'mama' si 'tata' ] . Stiam tot ce se va intampla : ultima zi la casa din Iasi , drumul,ultimele ore petrecute cu ei , accidentul ,ora la care trebuia sa aiba loc [sau ma rog, a avut] accidentul , inmormantarea,spiritele lor si suferinta mea de-a lungul anilor .
Incepusem sa imi petrec mai mult timp cu ei,ca inainte . Ei imi repetau tot mai des '' Promite-mi ca vei lupta,indiferent de cauza.Ai grija de casa ,de cei dragi..de tot. Fi responsabila si matura . Lupta si invinge intotdeauna ! "
In fine..s-a intamplat cum am 'vazut' . Am incercat sa ii opresc ,sa schimb ceva,dar fara rost. Cu toate astea,dupa accident, fiind o pustoaica de doar 6 ani jumate' , cu lacrimile ce se rostogoleau pe obrajii mei imbujorati si umflati de la atata plans ...Nu le-am promis .... Le-am jurat ca o sa lupt mereu ! Si o voi face doar pentru ei !
Nu conteaza ce s-a intamplat cu mine dupa accident . Ei nu mai erau printre noi . La inmormantarea lor ,n-am ajuns,ca pe atunci eram in coma . Dar ,oricum,stiam cum va fi .
Povestea asta nu v-am spus-o ca sa va fac sa va pierdeti timpul citind , ci pentru ca vreau sa va fac sa realizati ca trebuie sa pretuiti ce aveti inainte sa-l pierdeti . Pentru ca s-ar putea sa nu se mai intoarca .
Da,imi recunosc vina , ei au murit din cauza mea , n-am reusit sa inving atunci . Am fost un copil . Dar ziua aia,secunda aia blestemata , in care i-am pierdut , m-a maturizat mai mult decat orice altceva .
De aceea va spun,printre lacrimi,aveti mare grija cum , ce si cand pretuiti . Invatati sa faceti asta de cand aveti acel lucru[sau acea persoana] Pentru ca daca il /o veti pierde ... E cumplit ,oricat de duri a-ti fi , nu veti face fata .
Eu ,am facut-o si o fac pentru ei . Pentru ingerii ce m-au veghiat si inca ma vegheaza .
Deci,va rog, acum,dupa ce terminati de citit aceasta postare,duce-ti-va la mama/tatal/sora/fratele vostru ,luati-l/luati-o in brate si spunetii cat de mult o/il iubiti .
In incheiere, ca un omagiu , vreau sa le spun bunicilor ..Sau mai exact parintilor mei de suflet .. Cat de mult au insemnat,inseamna si vor insemna in viata mea si cat  de mult le simt lipsa.
Va iubesc , 'mami' si 'tati' si mi-e foarte dor de voi .:(
 R.I.P .  †