Se spune ca pana nu pierzi un lucru../ o persoana..Nu stii cum s-o pretuiesti . Iar daca acesta se intoarce la tine..Intotdeauna a fost al tau si intotdeauna va fii ...Iar daca nu ... N-a fost niciodata .
Dar cand nemiloasa moarte iti ia pe cineva drag , suspini si suferi un timp.. dar il lasi sa treaca in Lumina ...
Si totusi ... Daca iti pierzi singurele persoane [care te-au iubit ,te iubesc si te vor iubi mereu] la care tii .. Cum treci peste ? Cum ii lasi in trecut ? Cum poti sa iti aduci aminte de aceste persoane si de clipele ,minunate,petrecute impreuna ,fara a varsa macar o lacrima sau fara a-ti strabate mintea,un gand negru ,rascolindu-te pe interior ,facandu-te sa te gandesti ca niciodata nu o sa mai vezi aceste persoane [decedate] ... Ca niciodata nu le vei mai putea vorbi,nu le vei mai putea strange in brate ,nu le vei mai putea spune ' Te iubesc ! ' si mai ales , nu o sa mai poti sa le spui ' Multumesc ca ai facut parte din viata mea si cu un zambet ai gonit furtuna din sufletul meu . ' ?!
Vorbe mari pentru niste copii ... Corect ?
Ei bine , nu .. Pentru mine , nu sunt vorbe mari ... Sunt doar niste cuvinte ce mi-as dori din toata inima sa le mai pot adresa unor persoane ce au plecat dintre noi mult prea devreme ...
Cititorule , probabil acum vei spune ca aberez ori ca ma dau in spectacol . Gresesti ! N-am un motiv pentru a face asa ceva . Simt nevoia de a-mi spune opinia , de a juca ,aici, rolul principal in cel mai chinuitor si monstruos film vreodata : viata . Fiind in timp real , trebuie sa precizezi cu exactitate ce se va intampla in urmatoarele momente , sa gandesti repede si sa realizezi tot ce iti propui ... Sa duci o lupta continua cu greutatile,dar sa iesi invingator de fiecare data .
Cu toate astea , cand stii ca cea mai importanta persoana a ta va muri in scurt timp [ nu de o boala grava,sau ceva asemanator ... Ci din cauza unui nenorocit neatent ce va distruge vietile atator oameni] ce poti face ,avand in vedere ca esti un copil si nimeni nu-ti da atentie ? Nu te macina ,in interior, furia ,dorul,iubirea si dorinta de a nu-i pierde ; de a-i avea mereu langa tine ?! Nu incerci macar,sa porti o lupa [fatala as spune] cu moartea,stiind ca poti pieri in orice moment ,doar ca sa stii ca persoanele la care tii,sunt bine ? [ Mi se pare convenabil sa mori ,pentru fericirea altora . Vorba aia' : Vei muri ca un erou,sau vei trai ca un sclav ? ]
Spune tu,cititorule,n-am dreptate ? Da . Normal ca am . Gandirea asta ,o am de la sase ani si chiar daca par fericita mai mereu,asta nu inseamna ca sunt . Crudul destin nu mi-a daruit o copilarie , dar nu-i nici o problema . Nu ma deranjeaza ca nu am stat afara,sa ma joc leapsa sau alte jocuri copilaresti . Ma deranjeaza ca nu am avut puterea necesara sa castig cea mai importanta lupta din viata mea . Aceea de a-mi salva 'parintii ' .Am pus ghilimele , pt. ca nu au fost parintii mei , ci bunicii. Doar ca ei m-au crescut,in asa fel,incat sa le spun lor ''mama'' si ''tata'' . Ei mi-au oferit un acoperis deasupra capului [ cand parintii mei adevarati nu erau pregatiti sa ma creasca ]si multa dragoste pentru o perioada destul de lunga . Sarbatorile alaturi de 'mama' si 'tata' erau magice . Mereu ma faceau sa zambesc din nimicuri ... Dar eram fericita [cu adevarat] alaturi de ei ... N-a durat mult aceasta viata frumoasa si ...normala . Inainte cu cateva luni,de a implini sapte ani , viata mea a luat o intorsatura gresita . De ce ? Nu stau sa iti spun povestea cuvant cu cuvant cum s-a intamplat . Voi face un rezumat .
Cum spuneam ,viata mea luase o intorsatura gresita .In iunie trebuia sa mergem in iasi.
Incepeam sa am 'filmulete' ,in minte,cu moartea bunicilor mei [ 'mama' si 'tata' ] . Stiam tot ce se va intampla : ultima zi la casa din Iasi , drumul,ultimele ore petrecute cu ei , accidentul ,ora la care trebuia sa aiba loc [sau ma rog, a avut] accidentul , inmormantarea,spiritele lor si suferinta mea de-a lungul anilor .
Incepusem sa imi petrec mai mult timp cu ei,ca inainte . Ei imi repetau tot mai des '' Promite-mi ca vei lupta,indiferent de cauza.Ai grija de casa ,de cei dragi..de tot. Fi responsabila si matura . Lupta si invinge intotdeauna ! "
In fine..s-a intamplat cum am 'vazut' . Am incercat sa ii opresc ,sa schimb ceva,dar fara rost. Cu toate astea,dupa accident, fiind o pustoaica de doar 6 ani jumate' , cu lacrimile ce se rostogoleau pe obrajii mei imbujorati si umflati de la atata plans ...Nu le-am promis .... Le-am jurat ca o sa lupt mereu ! Si o voi face doar pentru ei !
Nu conteaza ce s-a intamplat cu mine dupa accident . Ei nu mai erau printre noi . La inmormantarea lor ,n-am ajuns,ca pe atunci eram in coma . Dar ,oricum,stiam cum va fi .
Povestea asta nu v-am spus-o ca sa va fac sa va pierdeti timpul citind , ci pentru ca vreau sa va fac sa realizati ca trebuie sa pretuiti ce aveti inainte sa-l pierdeti . Pentru ca s-ar putea sa nu se mai intoarca .
Da,imi recunosc vina , ei au murit din cauza mea , n-am reusit sa inving atunci . Am fost un copil . Dar ziua aia,secunda aia blestemata , in care i-am pierdut , m-a maturizat mai mult decat orice altceva .
De aceea va spun,printre lacrimi,aveti mare grija cum , ce si cand pretuiti . Invatati sa faceti asta de cand aveti acel lucru[sau acea persoana] Pentru ca daca il /o veti pierde ... E cumplit ,oricat de duri a-ti fi , nu veti face fata .
Eu ,am facut-o si o fac pentru ei . Pentru ingerii ce m-au veghiat si inca ma vegheaza .
Deci,va rog, acum,dupa ce terminati de citit aceasta postare,duce-ti-va la mama/tatal/sora/fratele vostru ,luati-l/luati-o in brate si spunetii cat de mult o/il iubiti .
In incheiere, ca un omagiu , vreau sa le spun bunicilor ..Sau mai exact parintilor mei de suflet .. Cat de mult au insemnat,inseamna si vor insemna in viata mea si cat de mult le simt lipsa.
Va iubesc , 'mami' si 'tati' si mi-e foarte dor de voi .:(
R.I.P . †
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu