E iarna,e frig.Tablouri de gheaţa au devenit geamurile ,tablouri minunate,dar reci. E noapte,e întuneric.In casă lumineaza candela veche a mamei,afara nici o lumina…E vremea perfecta de a-i scrie persoanei iubite.Deşi degetele de la mâini sunt îngheţate,stiloul e prea rece,foaia îngheţata,totuşi inima e calda.
Aseară te-am aşteptat în tăcere,părea ca vii.Tresăream la fiecare adiere de vânt,la fiecare lâtrat al cainilor,dar nimic..ai ajuns prea târziu.Deja dormeam,dar te-am simţit,ţi-am simţit mângâierea,ţi-am simţit sărutarea.Mi-a fost frică să mă trezesc....dacă se dovedea numai un vis!?nu vream sa te pierd,era prea frig.
Dar zorile au adus cu ele şi soarele,şi speranţa.Dar e tot frig,buzele mi-au îngheţat...doar un „te iubesc” mai pot rosti,dar nu eşti aici sa îl auzi,să te aud. Gândul ca diseara vei veni iar,şi în somn te voi simţi mă nelinişteşte,dar mă arde.
E frig,mi-e dor...te aştept.
A ta pentru totdeauna!
<3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu