O zi buna tuturor ! Va sunt datoare cu niste explicatii , nu ?
Probabil ca da . Imi cer mii de scuze pentru absenta mea totala pe acest blog din ultima vreme . Dau vina pe examene , liceu , lipsa mea de inspiratie si dramele mele zilnice . Astazi va voi spune cate ceva despre ''iubirea la distanta '' .
Respect pentru persoanele care au avut o astfel de iubire , si au reusit sa traiasca cu asa ceva indiferent de circumstante , care au reusit sa invinga puterea intunericului si sa treaca peste orice dezamagire creata de persoana pe care o iubesc , desi aceasta este la n km distanta de ei/ele .
Unii , nu constientizeaza cat rau pot produce prin niste vorbe spuse la nervi . Cate lacrimi pot cadea in gol , cate ganduri negre , cate bucati din inimi , aruncate pe asfaltul infierbantat de razele dulci ale soarelui , cata suferinta poae fi produsa datorita unor vorbe . Reci .
Nu va inteleg , serios .De ce alegeti calea grea ? De ce ignorati persoanele care chiar si-ar da viata pentur voi , care v-au fost alaturi in cele mai negre situatii ale vietii , care va vor binele ? Va asigur ca in viitor , regretul va pune stapanire pe subconstientul vostru .Atunci , veti plange asa cum am facut-o noi odata . Ne vreti vrea inapoi , dar va fi mult prea tarziu . Si atunci va veti spune : " Prost / Proasta am fost ca l-am / am lasat/-o sa plece ! " Dar nu se va mai rezolva nimic . Va fi prea tarziu . Timpul va fi sters singurul lucru pentru care noi traim pentru voi . AMINTIRILE .
Flacararile noastre se sting cu fiecare zi . Intunericul vine ; este aproape . Trebuie sa punem capat suferintei .
Este greu cand noaptea te visez , si ziua tot in gandul meu ramai . Un sentiment de nebunie . Simt ca imi pierd mintile . Oare pot sa mai rezist ? Esti prea departe , simt ca nu te pot vedea , oriunde as strabate cu vederea . Nu te vad , dar inca te simt , aici , aproape . In inima mea . Poate pentru ca niciodata nu te voi putea lasa sa pleci . Nu stiu . Nu vreau sa aflu . Prefer sa traiesc in necunoscut , doar cu amintirea ta , decat sa ma ranesc cu adevarul .
Intr-un final am renuntat la lupta . Las timpul sa decida in favoarea mea . Tin sa le spun celor care au avut si/sau au o iubire la distanta sa nu renunte niciodata la acea persoana si sa aibe credinta . Pentru ca , li se va darui un strop de fericire exact cand se asteapta mai putin . Respect , fratilor !
Multumesc fratelui meu de suflet , Ady pentru ca mi-a dat ideea de a scrie aceasta postare .
Probabil ca da . Imi cer mii de scuze pentru absenta mea totala pe acest blog din ultima vreme . Dau vina pe examene , liceu , lipsa mea de inspiratie si dramele mele zilnice . Astazi va voi spune cate ceva despre ''iubirea la distanta '' .
Respect pentru persoanele care au avut o astfel de iubire , si au reusit sa traiasca cu asa ceva indiferent de circumstante , care au reusit sa invinga puterea intunericului si sa treaca peste orice dezamagire creata de persoana pe care o iubesc , desi aceasta este la n km distanta de ei/ele .
Unii , nu constientizeaza cat rau pot produce prin niste vorbe spuse la nervi . Cate lacrimi pot cadea in gol , cate ganduri negre , cate bucati din inimi , aruncate pe asfaltul infierbantat de razele dulci ale soarelui , cata suferinta poae fi produsa datorita unor vorbe . Reci .
Nu va inteleg , serios .De ce alegeti calea grea ? De ce ignorati persoanele care chiar si-ar da viata pentur voi , care v-au fost alaturi in cele mai negre situatii ale vietii , care va vor binele ? Va asigur ca in viitor , regretul va pune stapanire pe subconstientul vostru .Atunci , veti plange asa cum am facut-o noi odata . Ne vreti vrea inapoi , dar va fi mult prea tarziu . Si atunci va veti spune : " Prost / Proasta am fost ca l-am / am lasat/-o sa plece ! " Dar nu se va mai rezolva nimic . Va fi prea tarziu . Timpul va fi sters singurul lucru pentru care noi traim pentru voi . AMINTIRILE .
Flacararile noastre se sting cu fiecare zi . Intunericul vine ; este aproape . Trebuie sa punem capat suferintei .
Este greu cand noaptea te visez , si ziua tot in gandul meu ramai . Un sentiment de nebunie . Simt ca imi pierd mintile . Oare pot sa mai rezist ? Esti prea departe , simt ca nu te pot vedea , oriunde as strabate cu vederea . Nu te vad , dar inca te simt , aici , aproape . In inima mea . Poate pentru ca niciodata nu te voi putea lasa sa pleci . Nu stiu . Nu vreau sa aflu . Prefer sa traiesc in necunoscut , doar cu amintirea ta , decat sa ma ranesc cu adevarul .
Intr-un final am renuntat la lupta . Las timpul sa decida in favoarea mea . Tin sa le spun celor care au avut si/sau au o iubire la distanta sa nu renunte niciodata la acea persoana si sa aibe credinta . Pentru ca , li se va darui un strop de fericire exact cand se asteapta mai putin . Respect , fratilor !
Multumesc fratelui meu de suflet , Ady pentru ca mi-a dat ideea de a scrie aceasta postare .
Un comentariu:
N-ai pentruu cee siss >:D< :*
Trimiteți un comentariu