Cineva .

Iti amintesti vreodata de mine , cum imi amintesc eu de tine ? Iti petreci macar o mica parte din zi incercand sa te intorci inapoi in timp.. ?
Pentru ca eu ... urasc sa fiu de una singura intr-o lume atat de mare,si banuiesc ca se poate vedea asta .
Posibil sa fi cazut pentru totdeauna ... si sa ajung in iad gandindu-ma la tine cu altcineva..
Cu ce am gresit ? Era totul atat de bine,iar acum nu mai e nimic.
Si inca ma rog in noapte ca tot ce am avut sa nu fie pierdut ... Pentru ca vei fi intotdeauna  in gandurile mele.. Si in viata mea ; chiar daca eu nu sunt in a ta ..
Pentru ca esti amintirea fericirii mele .
Cand iti vei aminti de acel cineva care era alaturi de tine mereu ? Care te sustinea si te ajuta indiferent de cate prostii faceai ? Care ar fi impietrit in valurile reci si inspumate ale marii ,doar pentru fericirea ta .?
Care ar fi stat treaz toata noaptea doar ca sa te auda respirand ?
Pentru ca toate momentele petrecute cu tine , au fost niste comori pentru acel cineva  ...
Incearca sa realizezi ca .. cineva te vrea . Cineva are nevoie de tine . Cineva te viseaza in fiecare noapte . Cineva nu poate respira , fara tine se simte singur / a . Cineva spera ca intr-o zi sa vezi ... ca acel ''cineva'' sunt eu . :) Inainte ma eliberezi .. incearca sa iti aduci  aminte .. de tot ce a fost si de ce ar fi putut fi , de fiecare raza de soare , de fiecare rasarit , de fiecare apus , de fiecare zambet , lacrima.. De fiecare moment in care simteam nevoia de a fi impreuna .. Ce au fost toate astea pentru tine ? Ai simtit ce simteam si eu , ai simtit macar ceva ? Sau totul a fost o simpla erectie a naturii , a fost nevoia de a sta cu cineva doar de dragul de a nu sta singur ? Ce am fost eu pentru tine ? Banuiesc ca o simpla rascoala de vant , o lacrima intr-un ocean , un fir de nisip pe o plaja .. in orice ca , sa stii ca nu  regret ca te-am cunoscut , si totusi sunt momente in care mai bine nu apareai in viata mea Aveam amintiri frumoase impreuna  si stiu ca inca nu s-a terminat intre noi .Simt ca ,impreuna, aveam un viitor sau un prezent .Stii bine ca inca nu am renuntat la tine si stii ca atunci cand o voi face ,va fi pentru totdeauna ; pentru ca noi doi semanam destul de mult la comportament si caracter .Suntem amandoi orgoliosi si nu facem primul pas . Gen :" Nu ma suna ,nu o sun ."Avem sentimente unul pentru celalalt ,si stim asta ,doar ca nu facem nimic ca sa fim impreuna .Dar o sa vina o vreme cand o sa ma plictisesc  sa lupt pentru cineva care se asteapta sa fie bagat in seama  , pentru cineva care isi pune orgoliul in fata sentimentelor . # Asta e ultima oara cand mai auzi de mine si poate mai zambesti . @ DONE .

Part of me.

Timpul trece . Chiar si atunci cand pare imposibil. Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie . Trece neregulat cu rataciri ciudate si cu pauze  traganate , dar trece . Chiar si pentru mine .
 M-am inselat in privinta multor lucruri . M-am inselat in privinta persoanelor in care aveam incredere deplina ; in care credeam cu desavarsire ca vor fi mereu aici , langa mine . Am cladit o prietenie timp de 9 ani ,imi iubeam cea mai buna prietena ca pe o sora ; ca pe un inger - intoteauna ea a fost pe primul plan , chiar daca nu am lasat sa se vada asta .
Si Claudiu ... Oh, da . ! Cel care ma facuse sa cred ca viata are si partile ei frumoase, si ca in sfarsit , am gasit pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt . Dar, din nou ... Viata s-a bagat . :) Si .. a mai fost si vina mea . A trecut mai bine de o luna de la  ambele *dezastre* . Dar si acum imi e interzis sa imi amintesc de el , de amandoi si sunt prea ingrozita sa uit ; o coarda prea subtire ca sa pot merge pe ea . La inceput , a fost cumplit ; aveam senzatia ca mi se face o gaura imensa in piept si mi se extirpau  organele vitale , lasand rani deschise care continuau sa pulseze si sa sangereze in ciuda trecerii timpului . Eram si sunt constienta ca plamanii mei trebuie sa fie intacti , dar totusi inca ma chinui sa respir  , iar capul mi se invarte ca si cum eforturile mele nu duceau nicaieri .Dar daca *gaura* nu se va mai vindeca niciodata ? Daca marginile sangerande nu se mai vindecau ? Daca raul va fi permanent ?
 Probabil - defapt cu siguranta- ca imi bate inima , dar nu aud sunetul pulsului in urechi ; imi simt mainile vinete de frig .  Cand simt ca vine - durerea- ma ghemuiesc , imbratisandu-mi coastele pentru a-mi tine toate partile corpului la un loc .
Si cu toate acestea , am aflat ca pot supravietui .  Sunt vie , simt durerea - ea imi radia afara din piept trimitand  valrui de suferinta spre membre si cap - , dar a fost si este ... suportabila . Pot sa traiesc cu asta . Nu am simtit niciodata ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul ; ci ca devenisem suficient de puternica s-o pot suporta.
 Acum doua seri mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut cu Andra , la ea acasa . Nu imi mai aduc aminte titlul acestuia , dar stiu ca era vorba de un barbat ce s-a transformant intr-un mosntru cautandu-si iubirea pierduta / moarta - lua-ti-o cum vreti- . Pe cand imi aminteam finalul , cand monstrul isi taraia picioarele spre ultima victima care se zbatea sa supravietuiasca , mi-am dat seama care era problema .  Secventa oscila intre fata ingrozita a protagonistei si chipul ca de mort , lipsit de emotie al urmaritorului , in timp ce distanta dintre ei se micsora .
Si mi-am dat seama care dintre ei semana mai mult cu mine . M-am ridicat din pat ... M-am gandit mai bine . E ironic cum la finalul '' povestii'' mele , eu urma sa devin un monstru . Nu ca nu as fi visat vreodata asta , dar nu visasem vreodata sa devin un cadavru grotesc si viu  . Era deprimant ca nu mai eram eu protagonista si ca povestea mea (in ambele cazuri) , a noastra , luase sfarsit .
Oricum , timpul trece intotdeauna mai repede cand urmeaza sa se intample ceva neplacut . Veneam de la liceu , o zi banala , stoarsa de speranta . In fine , cand treceam strada - evident , pe rosu - o masina imi taiase calea  .  Evident , nu vroiam sa ma sinucid . Chiar si la inceput , cand moartea ar fi fost o usurare indiscutabila , nu am luat-o in calcul . Trebuia si TREBUIE sa imi tin promisiunea , oricat de greu ar fi .
Atunci mi-am dat seama ca nu vedeam niciun motiv sa imi fie teama . Nu puteam sa imi inchipui niciun lucru de care imi mai putea fi frica , cel putin , nu fizic . Este unul din putinele avantaje atunci cand pierzi tot ce ai iubit .
 In fine , exact in acel moment , am auzit o voce furioasa , familiara , frumoasa ; fina - precum catifeaua .Vocea lui . - am o grija incredibila sa nu ii rostesc numele nici macar in gand de cand durerea a revenit - si am fost surprinsa  ca la auzul vocii sale nu am cazut in genunchi   si nici macar nu m-am tavalit pe jos din cauza pierderii lui .
Fara sa vrea , mintea mi-a eliberat amintirile cu ei doi . Cu Sabina si Claudiu .. Bineinteles , ca m-au napadit lacrimile si durerea tot persista , asa ca mi-am strans coastele in brate , atat de tare incat am crezut ca mi le voi rupe singura .
Vocea lui , tot ma bantuie ... imi aduc aminte cand imi scria cantece sau imi spunea romante ,la miezul noptii ... Falsa dovada ca lui ii pasa de mine , un dar dubios din partea subconstientului meu .
Ma chinuiam sa nu ma gandesc la ei , dar nu ma chinuiam sa uit . Mi-am facut griji - aseara , tarziu in noapte  cand epuizarea provocata din lipsa de somn  imi distruse *sistemul de aparare* - ca ar putea sa dispara totul . Ca mintea mea e o sita si intr-o zi nu o sa mai fiu in stare sa-mi amintesc culoarea ochilor lui , chipul Sabinei , atingerea pielii lui catifelate , zilele de vara petrecute in fata blocului cu ' sora mea' sau timbrul vocii lui . Nu am voie sa ma gandesc la ele , dar trebuie sa le tin minte .
Sunt doua lucruri in care trebuie sa cred  pentru a putea trai . - trebuie sa stiu ei exista si ca sunt fericiti . Asta e tot . In rest , pot sa suport restul . Atat timp cat ei exista .

 " Nu e chiar atat de rau !Nu e chiar atat de rau !" incearca mintea mea sa ma consoleze mai mereu . E adevarat . Nu e chiar atat de rau . Nu e sfarsitul lumii .
 A fost doar sfarsitul scurtului meu moment de liniste ; de fericire . Asta era tot .
Nu e chiar atat de rau ... dar e .. destul de rau .Adica ... in cate feluri poti distruge o inima si apoi sa te mai astepti sa bata ?
 Noaptea trecuta i-am visat pe amandoi . Era totul ca inainte - neschimbat . Eram pe iarba cu amandoi , buzele lui netede ca sticla imi atingeau parul , fruntea . De fiecare data era ca un soc electric pentru inima mea .
Erai un rai - chiar in mijlocul iadului .  L-am privit cu intensitate , dorindu-mi mai mult ca orice  ca viitorul sa nu mai vina niciodata . Ca acest moment sa dureze o vesnicie , sau daca asa ceva nu era posibil , ca eu sa incetez sa exist cand momentul se va termina . Pierdusem notiunea timpului ; soarele rasarea si - din obisnuinta care mi-am format-o de a ma scula cu noaptea-n cap - am deschis usor ochii si m-am ridicat  realizand ca totul a fost un vis , a fost doar in imaginatia mea .  Gandindu-ma ca e sambata si ca as mai putea dormi , m-am intins in pat , dar tremuram mult prea tare ca sa pot spera ca voi dormi . M-am ghemuit strans ca o minge sub cuvertura mea si am dat piept cu realitatea ingrozitoare . Nu aveam ce sa fac . Nu aveam ce precautii sa imi iau . Nu era niciun loc in care sa ma pot ascunde de durerea ce imi marea *gaura* . Nu e nimeni care sa ma poata ajuta .
Mi-am dat seama ca situatia mea e mult mai rea decat imi imaginasem ca va fi .
M-am imbratisat si mai strans . ,, Ca si cum nu as fi existat '' , m-am gandit la promisiunea disperata ce le-o facusem . Ce promisiune stupida si imposibila . Cum voi putea sa stau departe de ei , cand inima mea tanjeste dupa timbrul vocii lui , dupa glumele proaste facute de ea, dar la care intotddeauna radeam ? De momentele prin care am trecut cu amandoi - si bune  si rele ?
Am ras amar in sinea mea , inca luptandu-ma sa respir . Umorul meu negru ma facu sa uit durerea . Incetul cu incetul am reusit sa respir din nou si sa ma las in voia somnului .
 A trecut destul de usor marea parte a zilei ... Trebuia sa ies cu cainele afara ... Simteam mirosul de ploaie , cand ma uitam pe geam . o picatura s-a zdrobit de obrazul meu si mi-am dat seama ca trebuie sa ies afara . Zis si facut . Ploaia rece mi se scurse prin par dupa care imi gadila obrajii ca niste lacrimi dulci . Ma ajuta sa imi eliberez mintea . Am clipit sa-mi scutur stropii de pe ochi , uitandu-ma in gol , de-a lungul plimbarii mele cu Lucky ...

 Ma gandesc ca ... daca as putea sa dau timpul inapoi , sa indrept greselile facute , as face-o . Dar nu pot . Asa ca sper ca voi , cititorilor , prietenilor , haterilor si toti cei care imi cititi blog-ul ... -daca v-am gresit cu ceva,orice - sa imi acceptati scuzele .

Tin sa imi cer iertare prietenilor , si mai ales lui Claudiu pentru inutila mea posesivitate . Unii dintre voi cred ca stiu mai bine motivul caruia am fost asa . Imi pare rau . Pierderea Sabinei si a lui Claudiu m-au schimbat , m-au facut sa realizez cat de importanti erau pentru mine si cat de proasta am fost ca i-am pierdut . Va rog , iertati-ma . Aveti toate motivele sa ma urati ,dar va rog ... Imi puteti acorda inca o sansa,voi toti ? - nu numai cei 2- . Multi dintre voi sunteti o parte din mine si mi-ar fi foarte greu fara voi , desigur , e ok , daca vreti sa scapati de mine ... Nu va compatimesc . Aveti tot dreptul .

Va las acum o melodie pe care , eu personal , o iubesc .clickk .<3

Al meu .

Buna dimineata , draga cititorule ! Scriu aceste randuri cuprinsa de niste emotii bizare si de nestapanit . Nu le pot gasi un sinonim . Nu acum . Este 5 dimineata si eu scriu acestea pentru a-i spune iubitului meu un simplu "La multi ani . "
Scumpule , stiu ca am intarziat cu aceasta postare,  dar m-am gandit ca oricum , de ziua ta nu vei fi intr-atat de lucid incat sa poti citi acestea ...
Primele raze ale soarelui isi fac aparitia readucand culorile vii ale boltei ceresti asa cum si eu incerc sa iti redau tie , iubitule , fluturasii pe care tu mi daruiai odinioara .
Deci , la multi ani , iubirea mea ! Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti daruiasca fericirea cat pentru restul zilelor , noroc , si sanatatea de care ai nevoie ..Sau vei avea .Cred ca deja stii ca iti doresc tot binele din lume si ca iubirea mea pentru tine este infinita ,asa ca nu trebuie sa o spun si aici . Dar o voi face .
Te iubesc cu fiecare zi mai mult , cu fiecare firicel de nisip pe care valurile salbatice il fura de pe mal si il poarta in larg . Ce simt pentru tine este un sentiment unic , combinat cu iubirea mamei catre copilul sau , sora mai mica catre fratele sau , si bineinteles Jullietta catre Romeo .
Exemple banale . Stiu .
Dar acum nu voi vorbi de sentimente , postarea asta este pentru a-ti ura un umil "la multi ani . "
Cum spuneam si mai sus , fie ca [ , ]crudul destin sa fie ingaduitor cu tine si sa iti puna pe tava tot ce tu iti doresti .
Dar nu in gramaje mari  . Din contra . Ideea este ca darurile primite sa fie in sticlute mici , pentru ca esentele vor fi extrem de tari .
Nu o mai lungesc ; nu am starea necesara de a continua .
Sper sa fii fericit numai cu minee si Dumnezeu sa ne ajute sa fim impreuna cand ne vom da ultimele suflari si iubirea noastra sa treaca peste orice obstacol .
Te iubesc , scumpule ! La multi ani inca o data ! <3  Sa traiesti o mie de ani , fericit , langa persoana iubita !

                                                                                                     Cu drag ,
                                                                                                               Lolly . <3

God exists .

Heiii guys ! Ce faceti ? V-am dus dorul . 
Am multe sa va spun . Nici nu stiu cu ce sa incep . Uhmm ,let me think . 
De curand , Dumnezeu mi-a dat o noua sansa la viata . Pot spune ca mi-am gasit jumatatea ,motivul pentru care ma trezesc zambind in fiecare dimineata , speranta si credinta mea este acum iubirea care mi-o poarta . Probabil va ganditi cine este norocosul .
Daca e sa fac publica relatia ,o fac pana la capat . Uhmm.. il cheama Claudiu . Cei care nu-l cunosc au un mare ghinion . Imperfectiunea lui este ireal de perfecta,. Arata bine , e inteligent ,are o caramida de suflet in care isi tine incuiate cu lacat persoanele iubite ,un umor sec ; bun de aruncat la gunoi ,cu hazul lui insuficient de moderat si nu in ultimul rand un zambet cu care poate matura ramasitele tristetii mele .. Si nu numai .
Va ganditi unde am gasit asa baiat perfect ?
Va suna ciudat ,dar jumatatea mi-am gasit-o pe facebook . Si niciodata nu am crezut ca va insemna cineva atat de mult pentru mine cum o face el . 
Ce s-a intamplat cu Tudor ? Nu stiu , nu ma mai intereseaza , amintirea lui mi s-a incetosat pana a disparut in vazduhul intunecat al inimii mele . S-au dus toate sentimentele mele pentru el . Nu a fost sa fie , a fost doar o parte urata a vietii mele , poate o palma de la Dumnezeu sa imi invat lectia ca apoi sa va deslusesc voua mesajul aici .Nu stiu . 
Ceea ce conteaza acum nu este faptul ca am trecut peste durerea care mi-a provocat-o acest monstru funebru , ci iubirea pe care o simt acum pentru singurul caruia ii voi darui tot ce altora nu le-am daruit pe deplin : trupul si sufletul meu . El merita ,nu este ca ceilalti . El nu ma lasa cand ii spun s-o faca , nu ii e rusine sa se prosteasca pe strada doar ca sa vada un zambet schitat pe fata mea , nu este cu mine pentru curul ,sanii sau orice altceva . ma iubeste . Niciodata nu am fost atat de sigura cum sunt acum . Si eu il iubesc , mai mult decat pe oricine altcineva .
Stiti bine ca inainte spunean ca sunt fara speranta , ca nici.Dumnezeu nu ma iubeste .. 
Dar acum vad totul altfel : Dumnezeu iti da greutati pentru ca stie ca poti sa le duci , si daca reusesti sa treci peste tot , la final iti va da un gram de fericire care va valora enorm .
Sunt mandra de mine . Am reusit sa rezolv multe din enigmele lumii , am luptat si daca acum ar fi sa mor , as muri impacata . Acum stiu de ce mi s-au intamplat atatea . Pentru ca am avut taria necesara sa trec peste tot ,sa lupt si sa nu ma dau batuta . 
Si chiar vreau sa tin un moment de liniste in care sa ii multumeac Domnului pentru tot . Si va rog sa faceti si voi asta . Nu va doare gura daca Ii multumiti din cand in cand .

Doamne ,iti multumesc pentru fiecare zambet pe care pot sa il aduc pe fata unei persoane ,pentru fiecare problema care mi-o dai ,pentru solutiile care le gasesc ,pentru tot ... Dar mai ales : Iti multumesc pentru ca mi-ai daruit inca un inger de care sa am grija. Iti promit ca pe el i sa il pretuiesc si n-o sa il pierd asa cum am facut-o cu mama si tata de suflet .
Va multumesc si voua , dragilor pentru ca imi cititi blog-ul , inseamna enorm pentru mine . 
De asemenea le multumesc tuturor celor care imi sunt aproape si care ma iubesc neconditionat . 
Va datorez propria-mi viata .
Va iubesc pe toti dragii mei si daca vreodata v-am suparat cu ceva,iertati-ma , nu am facut-o cu intentie .

Kisses !