Astazi este o zi foarte importanta,cel putin pentru mine. Azi ar fi fost ziua bunicului meu... in memoria lui,voi dedica aceasta postare.
Jirair, bunicul meu,era...de fapt,este o persoana putin spus uimitoare.(vorbesc despre el la prezent pentru ca in sufletul meu inca traieste,este inviat de bucuriile tineretii.)este intruchiparea a tot ce e bun,frumos pe lumea asta. Pot spune ca era chiar intruchiparea perfectului. Nu aberez,cititorule, pentru mine acest om este totul;regele meu,eroul si sufletul.
Inca tin minte fiecare moment alaturi de el,dar cea mai preotioasa amintire a fost atunci cand ,voiam sa-mi aduca o stea de pe cer. A doua zi,a venit cu un lantisor de aur avand si o stea cu niste pietre foarte dragute in interior. Nu ma intrebati dacaberau smaralde ,diamante. Niciodata nu le-am avut cu astea. In fine,amintirea asta mi s-a imprimat bine in memorie,probabil pentru ca atunci a devenit un adevarat tata pentru mine. Nu datorita unui lantisor,nu cititorule,nu am fost niciodata materialista,ci pentru ca atunci mi-am dat seama cat de mult m-a iubit acest om.
Au trecut 9 ani de cand a plecat dintre noi,si inca a ramas in sufletul meu pe aceeasi pozitie,a cea de tata.
Voi incheia aici.
Tata,stiu ca inca esti printre noi si mai stiu ca intr-o zi ne vom revedea,pana atunci,ai grija de tine. Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu