Oricat am spune ca viitorul este departe,nu e. Ne mintim singuri.Viitorul e mult mai aproape decat ne imaginam.El poate fi in ora,minutul sau chiar secunda urmatoare.Dar acum nu voi vorbi despre ce s-ar putea intampla peste putin timp.Acum,imi voi spune umila parere,cum as vedea eu viitorul.
Incerc sa visez cu ochii deschisi.Dar nu vad ceva iesit din comun.Aceleasi strazi,aceleasi blocuri,aceeasi scoala generala in care mi-am petrecut 8 ani din viata.Totul normal,la fel de plictisitor,stupid si monoton.
Usor,mi-am nchis ochii in speranta ca asa voi avea curajul necesar sa dau frau liber imaginatiei;s-o eliberez din lanturile incatusate ale mintii in care a stat inchisa atat timp.
Incet,somnul a pus stapanire pe mine.Oboseala si-a spus cuvantul,anesteziindu-ma cu un praf de stele si ducandu-ma in lumea viselor.
Se facea ca eram acasa,dar nu semana nici pe departe cu umila mea locuinta.Am studiat fiecare incapere.Peretii si mobila,geamurile si usile aveau diferite forme si culori.Dar cea mai impresionanta a fost ultima camera in care am intrat.Era biroul meu personal,plin cu materiale,manechine si foi cu diferite rochii desenate ce asteptau sa fie create.Deasupra biroului era agatat `` Premiul pentru cele mai interesante si extravagante obiecte vestimentare create vreodata ``.Citind acestea sufletul parca mai avea putin si-mi exploda de fericire.Eram cel mai renumit designer de moda.Dar,n-aveam cu cine sa ma bucur de aceasta reusita.Unde erau cele mai importante persoane din viata mea?! Unde-mi erau prietenii,familia?!
Am iesit afara.Totul era anormal. Nu erau strazi,masini...iar oamenii erau imbracati in diferite nuante de albastru( Mi-am dat foarte repede seama ca erau haine din colectiile mele-eram singurul designer obsedat de aceasta culoare linistitoare si plapanda ) erau calmi si fericiti.
Mi-am luat de la un chiosc de ziare ( in care vanzatorul era un LollyBot-cel care ii inventase le pusese ca nume porecla mea din generala datorita fetitei lui care imi era cu desavarsire cea mai mare fana) o revista pentru a afla diferite informatii despre aceasta lume noua si nebuna si mai ales despre propria-mi persoana.
Am aflat ca eram in 2022,ca aveam 25 de ani,n-aveam familie sau prieteni ( Renuntasem la cei din jurul meu ca sa ajung renumita). Tot de acolo am mai aflat ca pe tot Pamantul era pace,nu mai existau certuri,bataie,razboaie,energii negative sau entitati considerate diabolice.
Populatia se hranea cu ajutorul energiilor pozitive si cu lumina si duiosia razelor soarelui ce raspandea iubire cu caldura sa.
De asemenea,extraterestrii locuiau cu noi pe Terra.(asta explica aparitiile bizare a unor ``stele`` daca le-as putea numi asa si disparitiile bruste nescotand vreun zgomot si sclipind in zeci de culori pe cerul incetosat din copilaria mea).
Lumea asta era stranie.Dar frumoasa..
Ajunsesem acasa.M-am trantit in pat si am inceput sa ma gandesc la clipele cand eram copil,cand ma jucam cu papusile in spatele blocului... Cand m-am mai marit si barfeam cu cele mai bune prietene,cand sufeream dupa vreun baiat si prietenii imi spuneau ca e un prost si nu stie ce comoara pierde.
Cu siguranta,dupa mintea unui baiat eram o simpla fata,dar dupa prietenii mei eram cel mai pretios diamant.
O lacrima amara mi s-a prelins usor pe obraz,apoi a cazut in gol lasand o explozie cutremuratoare in sufletul meu trist si pustiit.
Oare de ce am fost atat de neghioaba si am renuntat la vechii mei prieteni,la baiatul pe care il iubeam cu trupul,sufletul si mintea doar ca sa ajung faimoasa? Oare au uitat de mine avand in vedere cat i-am facut sa sufere?Oare ma vor ierta vreodata?
Erau cateva din miile de intrebari ce ma ingrozeau.In mintea mea erau tot felul de voci ce imi puneau aceleasi intrebari iar si iar... Simteam ca innebunesc ! Ce trebuia sa fac?
Am incercat sa dau de vreunul dintre ei,dar nimic ! Ultimii ani din viata mi i-am petrecut singura.Iar ultima suflare mi-am dat-o finalizand scrisorile pentru cei spunandu-le ca-mi pare nespus de rau pentru greseala fatala ce am comis-o.Din pacate,Dumnezeu a decis sa ma ia acolo Sus inainte sa pot trimite parerile de rau persoanelor importante mie.
La inmormantare au venit toti! Desi eram moarta si doar sufletul meu mai bantuia pe Pamant am fost fericita sa vad ca ,desi le-am gresit ,ei inca mi-erau alaturi.
Brusc m-am trezit ! M-am uitat in jur si totul era la fel-neschimbat . Oare chiar am murit?! Atunci,daca am murit...N-ar trebui sa fiu un spirit ? Sa fiu in lumea celor drepti ? Ce caut in vechea mea camera?
Eram confuza .Am iesit din camera si m-am dus la bucatarie. Acolo era mama ce facea reteta secreta a bunicii de negrese. Am fugit spre ea,am strans-o in brate si i-am spus cat de mult o iubesc. Asa am facut cu toti cunoscutii. Multi au crezut c-am innebnit ,dar eram in culmea fericirii ca am langa mine cele mai importante fiinte din viata mea. Cu exceptia bunicilor care au murit cu mult timp in urma,dar au ramas la fel de importanti pentru mine si stiu ca sunt fericiti acolo unde sunt si ca au grija de mine .
Asa ca,dragii mei cititori,colegi sau ascultatori,voi va faceti singuri viitorul,voi va alegeti drumul in viata,calea destinului,dar nu renuntati la persoanele iubite in favoarea banilor,caci nu banii va vor fi alaturi in orice situatie ci persoanele apropiate.
In incheiere,imi permit sa va spun voua,dragii mei colegi,cat de importanti sunteti pentru mine si cat de recunoscatoare ii sunt lui Dumnezeu pentru ca m-a binecuvantat daruindu-mi cativa din ingerii Sai,sa-mi fie colegi,prietenii sau de ce nu,rude.
Sunteti cei mai importanti pentru mine si va iubesc enorm. ( Andrada,Thio,Sabi,Caramel,Fluffy,Ana,Fii'mea,Fii'miu,Tati,Mami,Bunicii,Parintii mei adevarati..Si ultimul dar nu cel din urma..Tudor.
~ SFARSIT . ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu