" Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain ,
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin .."
Citind aceste versuri din poezia " Emotie de toamna" de Nichita STanescu,o lacrima-mi aluneca pe obraz si brusc,mintea mea a fost strabatuta de un gand care credeam,ca l-am lasat in trecut odata cu sfarsitul iubirii noastre.
Mi-am amintit de fiecare clipa petrecuta impreuna,de fiecare minut in care bineinteles,gandul meu era la tine.
Ai fost frumusetea din uratul vietii mele.Ma gandesc si acum si mi se pare ciudat,cum m-ai chemat in viata ta,iar eu am venit cu inima razand,cu sentimentele deschise,stiind ca odata si-odata ,se va termina dar n-am vrut sa cred !Am mers ca un orb in noapte,cautand ceva ce probabil nu as fi avut vreodata.Toti mi-au spus sa plec cat mai pot ,dar orbita de ochii tai,ii acuzam pe nedrept,crezandu-i mincinosi...
Imi spuneam : " Nu-i adevarat ! " si traiam ceva ce era mai mult o halucinatie...
Inconstienta,nesimtind cutitul ce-mi facea rana in piept,asteptam si speram ca totul va fi bine.
In fiecare zi am strabatut acelasi drum sobru,necunoscut si infricosator...Dar la un moment dat m-am afundat atat de tare,incat m-am pierdut.Am cautat lumina si prin ea te-am vazut pe tine,crezand ca tu esti raza de soare ce-mi insenineaza zilele...
Din pacate,totul era doar un vis prins intr-o plasa de paianjence nu ma lasa sa sper...Ea m-a lasat in urma ta,devenindu-ti ca o umbra,ramasa cu o rana care nu se mai poate vindeca si neintelegand de ce cei care iubesc sufera mereu,iar cei iubiti isi bat joc de sufletele lor.
Inainte sa te cunosc nu credeam in dragoste adevarata si radeam ironic cand cineva imi spunea ce frumos este sa fii indragostit.
Dar Dumnezeu mi te-a adus in cale,ca tu,iubitule,sa imi arati semnificatia dragostei.La inceput ai fost un profesor excelent;explicand cu desavarsise inimii mele cum este sa te simi implinit,sa ai impresia ca esti stapanul universului datorita iubirii ce mi-o impartaseai...Dar dupa un timp ai inceput sa excelezi la capitolul ' Indiferenta si Lipsa de sentimente'
Atunci am realizat ca se terminase...
Stateam afara-n ploaie...Gandindu-ma la ce mi-ai spus...In mintea mea era sfarsitul lumii..
Oriunde ma uitam te vedeam pe tine,te auzeam,te simteam langa mine..Dar nu erai tu...Era mintea mea ce-mi juca feste.
Am cautat raspunsuri peste tot,dar n-am gasit nimic..
Si totusi,acum stiu ceva ce inainte nu stiam..
Te iubeam pentru ca ma faceai sa cred in mine insami cand altii nu puteau sa ma ajute.Te iubeam pentru ca printr-un zambet goneai furtuna din sufletul meu,si-mi readuceai zambetul c-o raza de soare ce mi-o asterneai in suflet.
Dar cel mai important motiv pentru care te-am iubit este ca,tu ai fost un inger trimis de Sus ca sa ma inveti cum sa fiu un om mai bun.Recunosc ca au trebuit luni de suferinta ca sa invat dar a meritat.
Atunci radeam cand ma strangeai de mana si cand te simteam aproape..Acum plang cand te visez in noapte stiind ca esti departe...Ridicandu-mi privirea inlacrimata spre cer imi pare extrem de rau c-am disparut asa de repede din sufletul tau...
Dar acum,ramasa decat cu un strop de speranta si cu sufletul inchis realizez ca nu mai pot trai fara tine.
Ma simt singura...Sufletul meu pustiit si rece asteapta sa vii si sa-l incalzesti cu iubirea ta... Sa stii ca ma rog la Dumnezeu sa fim din nou cum eram odata.Dar nu se poate..Cineva te-a intors impotriva acestei idei...Daca as putea sa dau timpul inapoi,sa schimb ce s-a-ntamplat,as face-o.
In incheiere simt o lacrima pe fata,astept dar din pacate nu-i nici o speranta..Poate soarele imi va lumina din nou strada cu razele sale caldute..Iar noi..vom fi asa cum am fost o data
SFARSIT !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu