Era o zi de sâmbătă , banală ca oricare alta . Ma trezisem destul de devreme , chiar prea devreme , as adăuga . Dar în apararea mea , trebuia sa scot câinii afară si să-mi fac curat în cameră .
Mi-am terminat treburile cam pe la 5 : 25 pm .
In mod normal iau arta ca pe un mod de a mă relaxa , dar acum aveam de facut portretul a doi iubiti pentru o prietenă de familie . M-am urcat pe pervaz . [ Singurul loc unde imi pot elibera imaginatia , unde pot crea linistită opere de artă . ] Aveam imaginea ce trebuia s-o desenez , în minte dar inconstienta de ce fac mi-am luat pensulele si acuarelele si am pictat ce am vazit în orizont : Apusul .
Apusul , - mi-am dat eu seama atunci - , este numai o iluzie, pentru că soarele este ori deasupra , ori dedesubtul orizontului . Şi asta însemna că ziua şi noaptea sunt îngemănate într-un fel în care puţine lucruri sunt ; nu pot exista separat şi totuşi nici laolaltă ... Asa cum suferinta nu poate exista fara fericire , sau cum lacrima nu exista fara zambet . Una nu poate exista fara cealalta .
Cica Dumnezeu a facut toate acestea cu un scop , fiecare fenomen , fiecare obiect , fiecare fiinta are un scop pe aceasta lume ; pe acest Pamant . Dar care este acela ? Cum vom duce crucea ce-o purtam cu noi pana-n mormant ? Pe ce drum ? Cine ne va calauzi ? Si cand ne vom indeplini scopul ce se va intampla ? Se va termina totul la fel de brusc precum a inceput ?
Prea multe cuvinte ... Prea multe intrebari pentru o adiere calda de primavara ... Pentru o zi de weekend ... Pentru un apus minunat ce dispare o data cu aparitia umbrelor inselatoare ... a noptii ... Cu aparitia noptii ...
Soarele si luna .. Niciodata nu se intalnesc si cu toate astea , nu exista una fara cealalta . Sunt ca doua suflete ce se vad si se simt , fara a se atinge vreodata ; fara a se confunda .
Scriu acestea de la '' locul meu de liniste '' , privind in gol spre soarele ce s-a ascuns dupa blocuri . Fara sa vreau , mi-am bagat lama-n vena . Nu am facut-o intentionat , nici macar nu am simtit . Ma trezesc la realitate picaturile de sange ce se preling pe mana mea , cazand in gol . Totul e real . Cosmarul pe care mintea mea il difuzase in premiera acum putin timp era real .
'' Mi-am vazut moartea cu ochii saptamana trecuta .Trebuie sa lupt pentru cei dragi , si le-am promis ca voi incerca , macar sa nu mai renunt la viata pe care acum cateva zile i-o daruiam cu bucurie Mortii . '' mi-am spus . Mi-am bandajat rana dar inainte de toate mi-am scris un sincer '' Te iubesc '' , cu lama , langa rana .
Nu-mi mai pot tine lacrimile in frau . Ele curg in siroaie pe obrajii mei .. Ma gandesc la clipele frumoase alaturi de tine ... Dorul imi produce o durere imensa dar reusesc sa schitez un zambet destul de scurt ...
Desi sunt inconjurata de cei dragi ma simt a nimanui ... Pentru ca tu nu mai esti printre acele persoane . Nu ai mai vrut sa faci parte din viata mea si te inteleg . Nu multa lume m-ar fi suportat atat cat ai facut-o tu .
Afara , bezna a pus stapanire pe oras . Inauntru , tristetea pe sufletul meu ... Dar nu ma plang ! M-am obisnuit cu totul , fericirea e doar un vis care nu se va mai implini vreodata . Asa cum e si iubirea lui . Dar voi lupta , poate degeaba , dar nu voi renunta niciodata ...
Ultimele randuri ale acestei postari vi le dedic voua , prietenilor ... Si lui , ingerul meu pazitor ! Desi mi-a provocat atat de multa suferinta il iubesc la fel ca la inceput ! [ Stiu ca te simti , daca citesti aceste randuri si iti readuc aminte :If you jump , I jump ! , remember ? ] Si sa stii ca te iubesc pan' la luna si inapoi . :]
Je t'aime , mon cher .
